Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, a transmis, sâmbătă, pe Facebook că în fiecare a treia zi de sâmbătă a lunii aprilie, „comemorăm o mare tragedie din istoria ţării noastre - foametea provocată de regimul stalinist în anii 1946-1947”, în care, în doar 9 luni, peste 123 de mii de oameni au fost omorâți în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
„«Mureau dintr-o îmbucătură...Satul era mare, de vreo 7000, dar puțini au rămas. Cădeau oamenii, mureau pe loc. Pe cei decedați îi îngropau în gropi mari - câte 10, câte 100, nu știu cine, nu știu pe cine… Pe străzi erau numai cadavre.» (Dumitru Fanaru, c. Sadâc, r. Comrat, din Cartea Foametei, Larisa Turea)
În fiecare a treia zi de sâmbătă a lunii aprilie, comemorăm o mare tragedie din istoria ţării noastre - foametea provocată de regimul stalinist în anii 1946-1947.
Potrivit istoricilor, în perioada decembrie 1946 - august 1947, adică în doar 9 luni, peste 123 de mii de oameni au fost omorâți prin înfometare în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Alți 400 de mii au fost afectați grav de malnutriţie, iar în anii următori mulți dintre ei și-au pierdut viața. Sudul țării a fost cel mai afectat de tragedie. Unele sate găgăuze ar fi pierdut până la jumătate din locuitori. Aproape 450 de oameni mureau de foame zilnic în Moldova, fie că-și spuneau moldoveni, români, ruși, găgăuzi, evrei, romi sau bulgari.
Puterea sovietică le-a interzis oamenilor să vorbească despre foamete. Generații la rând, supravieţuitorii au fost nevoiți să-și deplângă pierderile în tăcere. În memoria bunicilor și străbunicilor noștri, în fața părinților noştri, suntem datori să nu lăsăm uitării această tragedie, să vorbim despre ea, despre cei responsabili de această crimă și să comemorăm victimele nevinovate.
Ne aplecăm cu recunoștință în fața țăranilor noștri de pe ambele maluri ale Nistrului, indiferent de etnia lor, care au trecut prin acele sacrificii, dar au supraviețuit cu capul sus, au rezistat și au dat viață noilor generații. Lor le datorăm viața noastră de acum, în Republica Moldova. Este un trecut dureros pentru noi toți, cei care am moștenit acest pământ, un trecut din care trebuie să învățăm pentru a face împreună un viitor bun, un viitor în care țara noastră nu mai trece prin asemenea suferințe”, arată mesajul Maiei Sandu.
Editor : Alexandru Costea
