Fuga lui Kim Philby, unul dintre cei mai cunoscuți agenți dubli din istorie, în Uniunea Sovietică a fost făcută publică la 30 iulie 1963. Aproape două decenii mai târziu, fostul agent MI6 le-a explicat spionilor Stasi cum a furat ani la rând secrete britanice și americane pentru KGB și cum a reușit să evite urmărirea penală. Înregistrarea inedită a prelegerii sale a fost difuzată de BBC în 2016.
„Aproape întreaga viață am încercat să evit orice fel de publicitate”, afirmă Kim Philby într-o înregistrare video din 1981, descoperită de BBC în arhivele serviciului de spionaj al Germaniei de Est.
Philby a fost un agent dublu britanic, iar fuga sa în Uniunea Sovietică a fost făcută publică la 30 iulie 1963. În înregistrare, el apare susținând un seminar în fața unor agenți Stasi, cărora le explică modul în care pot reuși în spionaj.
Așa cum explica Gordon Corera, fostul corespondent BBC pentru probleme de securitate, într-un reportaj din 2016 despre imaginile nemaivăzute până atunci, „Philby oferă o lecție magistrală de trădare, de la recrutarea sa de către spionii sovietici după Cambridge și până la intrarea în serviciul secret britanic MI6, ale cărui secrete le-a furat”.
Este singura înregistrare video cunoscută în care unul dintre principalii membri ai așa-numitului grup de spioni KGB „Cei Cinci de la Cambridge” vorbește despre trădarea sa.
„Privesc în urmă la cariera mea din tabăra inamicului, la această carieră de 30 de ani în tabăra inamicului”, spune el în înregistrarea cu imagine neclară, aflat în spatele unui pupitru, îmbrăcat în costum și cravată și purtând ochelari cu rame groase.
„În fiecare seară plecam de la birou cu o servietă mare, plină cu rapoarte pe care le scrisesem chiar eu și cu dosare scoase din arhive. Seara i le predam persoanei mele de contact. În dimineața următoare primeam dosarele înapoi, după ce conținutul lor fusese fotografiat, iar eu le duceam dis-de-dimineață și le puneam la loc. Am făcut asta în mod regulat, an după an.”
Secretele transmise Kremlinului de „Cei Cinci de la Cambridge”
Alături de Donald Maclean, Guy Burgess, Anthony Blunt și John Cairncross, Philby a transmis Kremlinului secrete ale statului britanic în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și al Războiului Rece, inclusiv în perioada în care Germania nazistă și Uniunea Sovietică erau aliate.
Cu toate acestea, trădarea lor a fost prezentată uneori într-o lumină prea favorabilă, potrivit Antoniei Senior, autoarea cărții „Stalin’s Apostles: The Cambridge Five and the Making of the Soviet Empire”.
„În special reprezentările lor pe scenă și pe ecran îi prezintă drept niște escroci fermecători”, a declarat Senior pentru BBC. „În realitate, erau niște trădători mincinoși și dezagreabili, care și-au trădat atât țara, cât și oamenii care îi iubeau. Aceste fapte nu au fost lipsite de victime. Trădările lor l-au ajutat pe Stalin să înrobească jumătate din Europa, iar cei Cinci de la Cambridge au susținut cu entuziasm acest proiect imperialist, sub masca revoluției mondiale.”
Philby recunoaște în discursul susținut în fața agenților Stasi că a trădat o operațiune comună a CIA și MI6 desfășurată în Albania, fapt care a dus la uciderea a sute de oameni.
Într-o autobiografie publicată în 1968, caracterizată de The New York Times drept „lipsită de remușcări și egocentrică”, Philby i-a descris pe agenții albanezi pe care îi trădase ca fiind „abia coborâți din copaci”.
El a manifestat „o nepăsare crudă față de oamenii pe care i-a trimis la moarte”, afirmă Antonia Senior.
După ce a fost recrutat ca spion sovietic la Universitatea Cambridge, la începutul anilor 1930, Philby s-a alăturat MI6 în 1940, devenind ulterior șeful structurii responsabile de contraspionajul antisovietic.
Această funcție i-a permis să transmită direct KGB-ului secrete britanice și americane de o importanță critică și, în același timp, să saboteze operațiunile occidentale împotriva comunismului.
Ascensiunea sa în cadrul serviciilor britanice de informații a fost favorizată de originile sale și de un fenomen pe care Senior îl numește „chapocracy” – o rețea restrânsă de bărbați privilegiați din interiorul establishmentului, care proveneau din aceleași instituții de învățământ de elită.
Potrivit autoarei, avizele de securitate erau acordate pe baza apartenenței la aceeași clasă socială și a farmecului personal, nu în urma unei evaluări riguroase a meritelor și a trecutului fiecărei persoane.
„Această rețea a bărbaților privilegiați l-a adus pe Philby în serviciile britanice de informații la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial. Cererea uriașă de bărbați inteligenți care să intre în serviciile de securitate a făcut ca oameni ca el să fie acceptați fără prea multe verificări”, explică Senior.
Profitând de prejudecățile de clasă și de vulnerabilitățile instituțiilor, Philby și ceilalți membri ai grupului de la Cambridge au obținut acces „la cele mai importante secrete ale statelor britanic și american în cei 17 ani în care au spionat pentru Stalin”, afirmă autoarea.
„Cercetări atomice. Procesele-verbale complete ale ședințelor guvernului britanic. Secretele de la Bletchley Park, centrul britanic de descifrare a codurilor din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Corespondența privată dintre Winston Churchill și Franklin D. Roosevelt. Lista este lungă și absolut uluitoare. Nu este de mirare că serviciile sovietice de informații îi numeau, în documentele interne, «Cei Cinci Magnifici».”
Cum a reușit Philby să evite urmărirea penală
După ce Burgess și Maclean au fugit în Uniunea Sovietică în 1951, Philby a fost eliberat din funcțiile operative, înainte de a fi concediat din MI6 în 1955. Cu toate acestea, a reușit să fugă la Moscova în 1963.
O posibilă explicație se regăsește în ultimul sfat pe care Philby li l-a oferit spionilor est-germani.
„M-au interogat pentru a-mi înfrânge rezistența și pentru a mă obliga să mărturisesc. Tot ce trebuia să fac, de fapt, era să-mi păstrez calmul. Sfatul meu pentru voi este să le spuneți tuturor agenților voștri să nu mărturisească niciodată. Să nege totul.”
Niciunul dintre cei cinci nu a fost judecat pentru spionaj, un eșec despre care unii au considerat că a fost rezultatul unei mușamalizări din partea establishmentului britanic. Antonia Senior susține însă că lucrurile nu au stat neapărat așa.
„La începutul anului trecut, MI5 a făcut public un volum uriaș de documente referitoare la investigațiile sale în cazurile Philby, Blunt și Cairncross, iar acestea au dezvăluit o imagine diferită”, spune ea. „Serviciile de securitate au făcut greșeli, dar problema fundamentală a fost dificultatea de a demonstra actele de spionaj. În această înregistrare, Philby își prezintă evitarea urmăririi penale drept rezultatul modului abil în care a exploatat dorința establishmentului de a ascunde cazul. Realitatea este mai nuanțată.”
Suspiciunile s-au îndreptat asupra lui Philby imediat după fuga lui Burgess și Maclean. El a fost interogat, supravegheat, ascultat și urmărit, fiind supus inclusiv unui interogatoriu minuțios condus de un avocat de renume.
„Din nefericire, nu existau suficiente probe pentru a fi pus sub acuzare. Pentru toată lumea era evident că Philby mințea, dar nu existau dovezi”, afirmă Senior.
În cele din urmă, serviciile de securitate au obținut mărturisiri de la Philby, Blunt și John Cairncross, dar numai după ce acestora li s-a promis imunitate. Prin urmare, declarațiile lor nu puteau fi folosite împotriva lor în instanță.
„În Marea Britanie, cel mai important element care i-a protejat pe cei Cinci de la Cambridge a fost statul de drept”, spune Senior. „Insistența noastră asupra probelor și a respectării procedurilor legale i-a ajutat să evite justiția. Stalin, stăpânul pe care îl serveau, i-ar fi împușcat în cap sau i-ar fi trimis să moară în Gulag.”
Erou în Uniunea Sovietică și simbol în Rusia lui Putin
După fuga sa, Philby a fost aclamat ca un erou în țara sa adoptivă. A ajuns la gradul de colonel în KGB înainte de moartea sa, în 1988, iar în 1990 chipul său a apărut pe un timbru poștal sovietic.
Este venerat și în prezent în Rusia. O piață din Moscova, aflată în apropierea sediului Serviciului rus de Informații Externe, îi poartă numele, iar o statuie a sa a fost ridicată în apropierea câmpului de luptă de la Kursk.
„Putin l-a transformat pe Kim Philby într-un simbol al naționalismului său rus”, afirmă Senior.
Philby este înmormântat în cimitirul Kunțevo, la periferia Moscovei, într-o țară pe care o considera casa sa.
Când Gordon Corera a realizat un reportaj de acolo, în 2016, cimitirul era acoperit de zăpadă. Imaginea i-a amintit de titlul romanului clasic de spionaj al lui John le Carré, „Spionul care a venit din frig”.
Philby, a remarcat Corera, „a fost spionul care a intrat în frig”.
Editor : Ș.A.
