Șantierul Naval La Ciotat de pe Riviera Franceză scrie facturi pentru taxele de acostare ale superiahtului Amore Vero, confiscat de la un oligarh rus, dar nu știe cui să le trimită, relatează Reuters.
Agenții vamali au confiscat nava de 86 de metri chiar atunci când echipajul se pregătea să iasă din port în noaptea de 2 martie, la două zile după ce Uniunea Europeană l-a adăugat pe lista sancțiunilor pe Igor Sechin, șeful companiei petroliere de stat ruse Rosneft.
Ministerul francez de Finanțe spune că iahtul aparține unei companii controlate de Sechin, unul dintre cei mai vechi aliați ai președintelui rus Vladimir Putin, dar nu a precizat despre ce firmă e vorba.
Dar Sechin a negat acest lucru, într-o declarație transmisă Reuters de către Rosneft.
Ministrul de Finanțe, Bruno Le Maire, a spus că Franța a confiscat oficial iahtul Amore Vero, o măsură prin care statul preia nava în custodie, dar costurile rămân în seama proprietarului.
Dar autoritățile nu au anunțat părțile terțe cu privire la statutul iahtului, așa că nu e clar cine este responsabil pentru întreținerea sa, au declarat reprezentanții a două companii implicate în deservirea iahtului. Facturile se adună, iar un director al Șantierului Naval La Ciotat a spus că firma nu știe cum va fi plătite.
„Continuăm să facturăm”, a spus Alice Boisseau, responsabil de comunicare al companiei. Întrebată însă cine va plăti facturilea, răspunsul ei a fost: „Nu știm”.
Agenția vamală a Franței a refuzat să comenteze motivul pentru care nu a informat șantierele navale despre statutul iahtului.
Întrebările care planează asupra iahtului Amore Vero arată problemele cu care se confruntă autoritățile atunci când vizează activele aliaților lui Putin.
Probleme legislative
În Uniunea Europeană, averea financiară a oligarhilor rămâne în mare parte neatinsă, dar statele europene au sechestrat sau au confiscat bunuri fizice, inclusiv proprietăți și cel puțin 11 superiahturi.
John Dalby, proprietarul Marine Risk Management, care recuperează activele maritime în numele asigurătorilor și băncilor, spune că guvernele mediteraneene au puțină experiență în ceea ce privește complexitatea juridică a confiscării superiahturilor.
„Există o lipsă de coeziune în ceea ce fac oamenii: între actorii de stat și alți terți, cum ar fi creditorii”, a spus Dalby, adăugând că a vorbit cu autoritățile din zona Mării Mediterane și Statele Unite.
El a spus că creditorii iahturilor sechestrate sau confiscate - cum ar fi furnizorii de combustibil sau firmele de management al echipajului - ar putea cere în instanță vânzarea navelor pentru a-și recupera datoriile. Agenția vamală a Franței nu a comentat situația.
Rușii dețin aproape 10% din toate superiahturile din lume, potrivit site-ului de specialitate Superyacht Times. Unele dintre navele deținute de persoane sancționate sunt ancorate în paradisuri sigure - precum Eclipse și Solaris, deținute de Roman Abramovici, care se află în Turcia - sau navighează în apele internaționale dincolo de jurisdicția statelor care impun sancțiuni.
Amore Vero se afla în portul din Franța deoarece era în reparații în momentul în care au fost impuse sancțiunile, a spus Le Maire.
Autoritățile au confiscat Amore Vero, nu l-au sechestrat doar, deoarece încercarea navei de a părăsi portul a încălcat regimul de sancțiuni al UE și a încălcat legea franceză, a spus ministrul.
Întrebată dacă a primit plata pentru serviciile sale, compania care a făcut reparațiile, MB92, a răspuns: „Încă așteptăm notificarea oficială din partea Vămii care va clarifica statutul navei”.
Avocatul maritim Pascal Flot a spus că dificultățile în stabilirea dreptului de proprietate asupra superiahturilor ar putea fi unul dintre motivele pentru care autoritățile franceze nu au notificat statutul Amore Vero către terțe părți.
Superbogații Rusiei își controlează adesea activele printr-o rețea de companii-fantomă în paradisuri fiscale offshore, a spus Flot. Amore Vero, de exemplu, navighează sub pavilionul Insulelor Cayman.
Costurile de întreținere, 10% din valoarea navei
Costurile anuale de funcționare ale celor mai mari superiahturi se pot ridica la 10% din valoarea lor și incud salariul echipajului, reparații, combustibil, alimente, asigurări, taxe de dană și utilități pe uscat, a spus Flot.
Pentru un iaht în valoare de de 540 de milioane de dolari, ca cel deținut de baronul cărbunelui și îngrășămintelor Andrei Melnicenko, sechestrat acum în portul italian Trieste, costurile s-ar putea ridica la milioane de dolari pe lună.
În Italia, activele înghețate sunt gestionate de un administrator desemnat public, iar cheltuielile de întreținere sunt suportate de Agenția Proprietății de Stat. Acestea trebuie ulterior rambursate de către proprietar. În caz contrar, statul poate vinde activul pentru a-și recupera cheltuielile.
Nici agenția italiană, nici Melnicenko nu au răspuns la solicitările Reuters pentru comentarii.
În Franța și în Spania, costurile de funcționare ale unui iaht sechestrat sau confiscat rămân în sarcina proprietarului. Cu toate acestea, blocarea conturilor bancare ale proprietarilor sancționați a însemnat că unele plăți nu au fost făcute, a spus Rachel Lynch, reprezentantă a sindicatului navigatorilor Nautilus International.
Un alt risc pentru guverne îl reprezintă navele sechestrate în mod greșit, a spus Giannis Markogiannis, un avocat grec specializat în dreptul internațional al iahtingului.
El a dar exemplul unui iaht confiscat, dar al cărui proprietar nu poate fi legat oficial de lista sancțiunilor. Nava trebuie eliberată, iar proprietarii pot sa statul în judecată, pentru stricăciuni, pentru pierderea veniturilor din curse navale sau pentru interzicerea utilizării.
„Toate aceste chestiuni trebuie să fie tratate cu atenție de către statul care sechestrează iahtul, pentru a evita surprizele neplăcute”, spune Markogiannis.
Editor : M.B.
