VIDEO. Coșmarul trăit de voluntari ai Crucii Roșii în Ucraina: M-au dezbrăcat, eram goală. Au turnat apă pe mine și m-au bătut

Ofensiva majoră a rușilor în estul țării este în plină desfășurare, iar trupele ucrainene opun rezistență puternică de-a lungul unui front de 480 de kilometri în toată regiunea Donbas. Armata ucraineană susține că a lansat contra-atacuri și că au recucerit un oraș în apropiere de Donețk. Între timp, doi voluntari ucraineni ai Crucii Roșii, luați prizonieri de ruși, au povestit coșmarul prin care au trecut. Trei săptămâni au fost ținuți în frig și mizerie și au fost bătuți și plimbați cu camioanele între mai multe centre de detenție din Belarus și Rusia.

Zelenski: „Ucraina îşi poate dubla producţia militară dacă primeşte fonduri”. Germania îi va cumpăra sute de rachete Patriot

Zelenski: „Pentru prima dată în război, o poziție inamică a fost capturată în întregime de sisteme robotice terestre și drone”

Incendiu puternic într-un bloc din Craiova. Mai mulți locatari au fost evacuați

Educatoare acuzată că ar fi bătut, amenințat și jignit copiii

Un tânăr din Brașov a demisionat din corporație și și-a urmat visul. Povestea lui inspiră zi de zi

Lecție de altruism: Povestea românilor care au grijă de copiii orfani din Tanzania. „În fiecare casă, am angajat un cuplu de părinți”

Răsadurile, în pericol din cauza diferențelor mari de temperatură de la zi la noapte. Cum încearcă legumicultorii să salveze producția

România și o posibilă criză politică internă. Cristian Diaconescu: „Lumea s-a rupt. Ai o stabilitate internă, ai posibili parteneri”

Piloții români au interceptat un avion de spionaj al Rusiei în apropierea spațiului aerian al Lituaniei

Volodimir Hropun, supraviețuitor după captivitate: Am dormit aici, întinși într-un rând, patru așa și încă doi așa.
Reporter: Câți oameni au fost în total aici?
Volodimir Hropun: Patruzeci și unu.

Ne arată un ceaun cu mâncare stricată și două linguri de plastic rupte.

Volodimir Hropun: O lingură și încă o lingură. Asta e tot ce aveam. Așa ne-au tratat „eliberatorii” noștri.

Reporter: Câți oameni împărțeați două linguri?
Volodimir Hropun: Eram 41 de oameni aici.

Iulia Ivannikova-Katsemon, supraviețuitoare: Am petrecut aproape trei zile și nopți stând pe acest butoi.

Volodimir și Iulia ajutau oamenii să fugă din satele de pe linia frontului din nordul Ucrainei când au fost arestați, interogați și acuzați că au transmis informații despre activitatea forțelor ruse.

Volodimir Hropun, supraviețuitor: M-au arestat, mi-au acoperit ochii, adică mi-au tras o pălărie pe ochi și au legat-o cu bandă scotch, apoi mi-au legat mâinile cu legături de plastic, de parcă eram un terorist. Apoi m-au adus aici. În timpul interogatoriului auzeam vocile celorlalți captivi. Mai aduseseră patru. Când m-au arestat purtam uniforma Crucii Roșii.

„Mi-au făcut fotografii cu cicatricile, am câteva, mi le-au descris”

Cei doi voluntari ai Crucii Roșii au povestit că au fost ținuți împreună cu alte zeci de prizonieri, cu mâinile legate, pe podeaua rece de beton a unei fabrici. Se întâmpla în luna martie, când afară încă era ger.

Volodimir Hropun: În primele 24 de ore am dormit direct pe podeaua de ciment. Temperatura dinăuntru era de 10, 12 grade maximum. Tremuram cu toții din cauza curentului și asta, împreună cu bătaia din timpul interogatoriului, le-a picat numai bine rușilor.

Iulia Ivannikova-Katsemon: Mai întâi a trebuit să mă dezbrac. Eram goală. Apoi mi-au făcut fotografii cu cicatricile, am câteva, mi le-au descris. Apoi au turnat apă peste mine și m-au bătut. În arest mi-au spus că nu le mai sunt de folos, că au primit de la mine toate informațiile pe care le-au vrut și că pot să mă elibereze. Dar înainte de asta îmi spuneau că voi fi trimisă tocmai în Siberia, să lucrez acolo la tăiat de lemne.

Câteva zile mai târziu, prizonierii au fost transferați cu un camion militar în Belarus. Apoi, mai departe, în centre de detenție din Rusia.

„Orcii care se numesc eliberatori, nu m-au înfrânt”

Iulia Ivannikova-Katsemon: Mai întâi am fost în regiunea Briansk (în Rusia, n.r.), la centrul de detenție numărul 2 din Novozibkov, apoi ne-au dus la Belbek (Crimeea, n.r.) și la Rostov-pe-Don. Pe tot parcursul, de la început și până la sfârșit, am locuit în corturi pe care femeile prizoniere trebuiau să le încălzească singure. Spațiile de acolo semănau cu niște celule, noi dormeam pe podea, era doar o bancă și un coș de gunoi pentru fumători și care era și pentru urinat.

Trei săptămâni au fost prizonieri la ruși. Au fost eliberați împreună cu alți 24 oameni, într-un schimb de prizonieri pe 9 aprilie.

Iulia Ivannikova-Katsemon: Când m-am întors acasă, am făcut un control medical. Acum port un corset ortopedic, iar în fiecare dimineață și seară primesc injecții cu analgezice. Acei cetățeni ai Federației Ruse, orcii care se numesc eliberatori, nu m-au înfrânt.

Volodimir Hropun: Una dintre dorințele pe când eram întemnițat era ca, atunci când voi fi eliberat, și eram sută la sută sigur că voi fi, să strig lumii întregi că acești ticăloși trebuie prinși, băgați în găuri asemănătoare și tratați ca niște mărfuri, așa cum au făcut ei cu noi. Dar mai târziu m-am liniştit. Pentru că nu sunt ca ei. Nu vreau să fiu ca ei. Ar trebui pedepsiți într-un mod civilizat.

Editor : Liviu Cojan