De ce este Marte pustie şi nelocuibilă, în condițiile în care viaţa a înflorit pe o planetă destul de asemănătoare, Pământul? Descoperirea făcută de un rover al NASA, prezentată într-un studiu, sugerează că, deşi râurile puteau curge în mod sporadic pe Planeta Roşie, aceasta a fost condamnată să rămână pustie.
Se consideră că Marte a avut toate ingredientele necesare pentru apariţia vieţii, inclusiv cel mai important: apa. Suprafaţa celui mai apropiat vecin al Pământului este marcată de urmele unor lacuri şi râuri străvechi.
Mai multe rovere - vehicule robotizate - caută în prezent urmele unor forme de viaţă care ar fi putut exista acolo cu milioane de ani în urmă.
La începutul acestui an, roverul Curiosity trimis de NASA pe Marte a descoperit o piesă lipsă din acest puzzle: roci bogate în minerale carbonatate. Acestea sunt de acelaşi tip ca şi calcarul de pe Pământ şi s-au format ca nişte bureţi cu ajutorul dioxidului de carbon captat din atmosferă.
Un nou studiu, publicat în revista ştiinţifică Nature, a modelat cu precizie modul în care aceste roci ar putea schimba înţelegerea noastră asupra trecutului planetei Marte, scrie AFP, potrivit Agerpres.
„Oaze” efemere
Planeta Marte ar fi înregistrat „scurte episoade în care era locuibilă în anumite momente şi locuri”, a explicat principalul autor al studiului, Edwin Kite, cercetător în planetologie la Universitatea din Chicago. Dar aceste „oaze” au fost mai degrabă excepţia, decât regula.
Pe Terra, dioxidul de carbon din atmosferă încălzeşte planeta noastră. Iar în intervale lungi de timp, acest gaz este încorporat în rocile carbonatate. Înainte ca erupţiile vulcanice să trimită gazul înapoi în atmosferă, creând un ciclu climatic care permite menţinerea ciclului apei.
Însă Marte a avut o rată „scăzută” de eliberare a gazelor vulcanice, bogate în carbon, comparativ cu cea a Pământului, a explicat Edwin Kite. Rezultatul a fost un dezechilibru care a lăsat Planeta Roşieo mult mai rece şi mai puţin ospitalieră.
Potrivit modelării cercetătorilor, scurtele perioade de prezenţă a apei lichide pe Marte au fost urmate de un episod deşertic de 100 de milioane de ani, mult prea lung pentru ca eventualele organisme vii să poată să supravieţuiască.
Totuşi, cercetătorul nu exclude prezenţa unor buzunare de apă lichidă îngropate adânc sub suprafaţa planetei Marte.
Un alt rover al NASA, Perseverance, care a aterizat în 2021 într-o altă fostă deltă a Planetei Roşii, a găsit, de asemenea, urme de roci carbonatate la marginea unui lac secat.
Dar pentru a ajunge la esenţa problemei examinate, oamenii de ştiinţă ar trebui să poată studia pe Pământ eşantioanele prelevate din acele roci marţiene. Programele spaţiale americane, europene şi chineze au în vedere acest lucru.
„Originea vieţii”
În definitiv, oamenii de ştiinţă caută răspunsul la una dintre cele mai mari întrebări cu care se confruntă omenirea: este Terra singura planetă care susţine viaţa?
Până în prezent, astronomii au descoperit aproximativ 6.000 de planete în afara Sistemului Solar. Însă toate sunt mult prea îndepărtate pentru a se putea spera că, într-o bună zi, eşantioane prelevate de pe acele exoplanete vor fi aduse pe Terra.
Acesta este un punct pe care Edwin Kite îl ridică în apărarea unei misiuni de aducere pe Pământ a mostrelor de pe Marte. O astfel de misiune le-ar permite cercetătorilor să determine dacă Planeta Roşie ar fi putut găzdui chiar şi microorganisme în perioada în care apa era prezentă pe suprafaţa sa.
În caz contrar, ar fi un indiciu despre cât de dificilă este apariţia vieţii în alte zone din Univers.
În schimb, găsirea unor astfel de urme de viaţă străveche în eşantioanele marţiene „ne-ar spune că apariţia vieţii este uşoară la scară planetară”, potrivit lui Edwin Kite.
Editor : B.P.
