Poveștile credinței. Mănăstirea Hadâmbu, un Ierusalim românesc. Credincioșii refac în fiecare an, în Săptămâna Mare, Drumul Crucii
La Hadâmbu, în ajun de Paşte ajung mii de credincioși să se roage la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Ca să ajunga aici, trebuie sa urce dealul pe poteca șerpuită şi vegheată de troițe.
Preoții, împreună cu mii de pelerini, reconstituie pe o distanță de mai bine de un kilometru drumul mântuitorului pe Golgota. Sunt 14 opriri la fiecare troiță, unde se rostesc rugăciuni, iar fiecare oprire are o semnificație aparte.
Sunt cele 14 momente ale Drumului Durerii, care începe în Grădina Ghetsimani și se încheie pe vârful muntelui. La Hadâmbu, crucea de aproape 100 de kilograme este purtată în spate de localnici pe traseul troițelor.
„Voluntari, cei care sunt în putere, bineînțeles că atunci se ține post negru și acei care sunt în putere poartă aceasta cruce care este foarte mare, are aproape cinci metri, și e foarte grea”, spune ieromonahul Iorest Goraș, ghidul Mănăstirii Hadâmbu.
Donatorii troiţelor sunt oameni modeşti, care nu vor să vorbească mult despre gestul lor.
„Căutăm prin Sfânta Biserică și prin toți sfinții sa ne reechilibrăm, să ne recalibrăm sufletul, în general, pentru că stările noastre sufletești de multe ori sunt diferite și Sfânta Biserică este cea care cicatrizează durerile, rănile sufletești”, spune Ioan Vârlanuța, ctitor Manastirea Hadâmbu.
Aşa au simţit ei că trebuie să-şi rotunjească ruga şi credinţa în drum spre mănăstirea unde, după spusele localnicilor, sunt patru icoane făcătoare de minuni. Dar numai una este recunoscută ca atare de Patriarhie.
„Prima minune vizibilă s-a întâmplat în 1992 de Bobotează, pe 6 ianuarie, când din ochiul stâng al Maicii Domnului a început sa izvorască Sfântul Mir. Multe minuni, multe vindecări s-au săvârșit la icoana făcătoare de minuni, dar toate au depins de credința oamenilor, după cum s-au rugat așa i s-a dat la fiecare”, spune ieromonahul Iorest Goraș.
Vestea minunilor a străbătut ţara, aşa ca tot timpul vin la mănăstire oameni de la sute de kilometri distanţă. Fiecare cu lacrima lui, fiecare cu speranţa lui.
Dovada acestei credinţe ia forma sutelor de scrisori trimise preoţilor de oamenii care au fost la Hadâmbu. Călugării au tipărit chiar un volum în care sunt adunate povești de viață în situații limită alinate prin rugaciune.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
