Robert Harris a publicat romanul „Conclavul” în 2016, volum care a fost ulterior adaptat într-un film premiat cu Oscar. Scriitorul britanic afirmă că dinamica unui conclav pentru alegerea noului papă este similară cu cea din popularul show TV „Trădătorii”, scrie BBC.
Autorul explică, într-un interviu acordat BBC News înaintea alegerilor pentru succesorul papei Francisc, că emisiunea în care participanții „credincioși” trebuie să identifice „trădătorii” dintre ei este „cea mai apropiată analogie” la care se poate gândi.
„Dintr-o dată, toată lumea se orientează către o anumită persoană, fără un motiv clar, dar se întâmplă”, explică Harris. „Și, într-un mod ciudat, o dinamică asemănătoare are loc și în conclav, motiv pentru care de multe ori rezultatul este o surpriză.”
Partidele britanice ar avea de învățat
Totodată, Harris susține că partidele politice britanice ar avea de învățat din acest proces. Cartea sa și adaptarea cinematografică evidențiază cum ritualul antic și secret din Capela Sixtină reprezintă „un mecanism remarcabil” de alegere a unei persoane potrivite pentru conducerea unei organizații.
Doar cardinalii bărbați sub 80 de ani au drept de vot, iar procedura are loc în deplină discreție. Decizia finală este anunțată prin fumul alb care iese din coșul de pe acoperișul capelei.
„Faptul că partidele politice și-au deschis procesul de alegere a liderului către membrii de rând nu a produs rezultate prea bune”, afirmă Harris. El consideră că ar fi mai eficient ca alegerea să fie făcută de „un grup restrâns, care i-a observat pe candidați zi de zi”.
„Să încuie ușa și să spună că nu ies până nu ajung la un rezultat, asta clarifică gândirea. Și dacă te uiți în trecut, au ales destul de bine. Nu am plecat din cercetarea pentru roman cu ideea că este un sistem groaznic care trebuie demascat. Din contră, cartea arată cum funcționează un conclav” spune scriitorul.
Cum a fost creat personajul Sora Agnes
Totuși, autorul romanelor „Fatherland” și „Archangel” consideră absurdă excluderea femeilor din preoția catolică și, implicit, din procesul de alegere a Papei. „Poate o religie sofisticată, cu un număr atât de mare de credincioși, să continue pe viitor atribuindu-le femeilor un rol atât de secundar și umilitor?” se întreabă Harris. „Chiar ar fi vrut Hristos ca doar bărbații să-i răspândească învățătura?”
El explică faptul că a creat personajul Sora Agnes, o călugăriță care intervine într-un moment-cheie al conclavului ficțional, tocmai pentru a introduce o voce feminină în narațiune. „Singura cale era prin femeile care servesc masa, curăță camerele și administrează locul în care cardinalii sunt cazați. Am vrut neapărat să le includ în poveste.”
„O comoară ascunsă”
În timpul documentării pentru roman, Harris a primit permisiunea de la biroul Papei Francisc să viziteze zone ale Vaticanului în mod normal inaccesibile publicului. „Mi-au arătat lucruri extraordinare și m-au lăsat să merg pe coridorul care duce la balconul din care noul Papă se arată mulțimii din Piața Sfântul Petru. A fost un moment impresionant.”
Scriitorul spune că, pe măsură ce descoperea mecanismele conclavului, și-a dat seama că dăduse peste „o comoară ascunsă”.
„Conclavul e ca un dispozitiv extraordinar pentru a găsi persoana potrivită care să câștige respectul Bisericii. Este o dramă spirituală, umană și politică, toate împletite. Este la fel de dramatic ca citirea unui testament”, mai spune acesta.
După publicarea romanului „Conclavul”, cardinalul Cormac Murphy-O’Connor, care îl ajutase pe Harris cu cercetarea, i-a cerut o versiune în limba italiană pentru a i-o înmâna papei Francisc. „I-am dat cartea și a spus că traducerea părea bună, dar nu știu dacă Papa a citit-o. Dacă a făcut-o, nu mi-a spus nimic.”
Editor : M.I.
