PASTILA DE LIMBĂ. Cuvinte vechi și rare (II)
Conform promisiunii din emisiunea trecută, vorbim şi astăzi despre câteva cuvinte româneşti folosite mai rar, dacă nu cumva uitate de-a binelea. Sătui de „mentenanţă”, de „endorsement”-uri, de „trend”-uri şi de „cele mai noi branduri de fashion din wish list-ul tău” (formularea chiar există într-o reclamă, n-am inventat-o eu), continuăm scotocirea prin cufărul cu vechituri. Iar dacă în episodul trecut am amintit de „barem”, „încaltea” şi „anţărţ”, e momentul să vedem ce urmează, spune Radu Paraschivescu.
Întâi şi întâi, vă supun atenţiei două cuvinte care seamănă binişor între ele şi înseamnă acelaşi lucru. Este vorba de două adverbe predicative cu un vag miros livresc, poate chiar arhaizant: „pesemne” şi „pasămite”. Ambele adverbe vin din lumea basmelor, a tărâmurilor scornite, a meleagurilor populate de zmei, feţi frumoşi, zâne, maştere, balauri, prinţese şi ursitoare. Dintre cele două, trebuie spus că „pesemne” se mai aude din când în când pe la o lansare de carte sau la o întâlnire cu cititorii. Există scriitori şi gânditori care preţuiesc acest cuvânt şi se încăpăţânează să-l ţină în viaţă. „Pasămite”, în schimb, pare îngropat definitiv. Mai dăm peste el doar în traducerile de demult ale unor poveşti şi mai de demult.
În ceea ce priveşte semnificaţia celor două cuvinte, ea este, după cum spuneam, aceeaşi în ambele cazuri. „Pesemne” şi „pasămite” înseamnă de fapt „se pare că”, „se vede treaba că” sau „probabil că”. Iată câteva exemple lămuritoare. Într-un cântec auzit în Piaţa Universităţii în 1990 şi compus pe versurile unei poezii care se cheamă chiar „Pesemne”, după cum îşi aminteşte britanicul Mark Percival într-un reportaj difuzat de Digi24 anul trecut, se disting versurile „Pe noi pesemne ne păzeşte cineva / Căci ar fi trebuit de mult să nu mai fim.” Acelaşi cuvânt apare şi într-o schiţă a lui Caragiale, „Pesemne că dumneata ai luat biletul ăsta de mult şi ai plecat din Bucureşti”, precum şi într-o povestire a lui Creangă: „Pesemne inima le spunea că spânul nu le este văr”. Dacă veţi înlocui cuvântul „pesemne” cu echivalentele „se pare că”, „se vedea treaba că” sau „probabil că” în exemplele de mai devreme, veţi constata că sensul enunţului este acelaşi.
Despre „pasămite” am spus că este un cuvânt cu o bună circulaţie în lumea basmelor, aşa cum arată următoarele exemple din Ispirescu („A treia zi, cum se sculă, plecă iarăşi la marginea eleşteului. Pasămite îl trăgea aţa la ursita lui.”), din Delavrancea („Pasămite se uluise că iar a dat peste oameni ca şi dânsul” - „ca şi” era permis pe vremea aceea) sau din Vlahuţă („Pasămite i se făcuse milă de el babei.”) Şi în aceste cazuri înlocuirea lui „pasămite” cu echivalentele „se pare că”, „se vede treaba că”, „probabil că” sau „pesemne” nu produce schimbări de sens în enunţuri.
Un alt cuvânt de pe care merită să ştergem praful este adverbul „nemite”, un cuvânt rar şi care este asociat de unii lingvişti cu un cuvânt ceva mai cunoscut şi mai folosit: „darămite”. Respectivii lingvişti susţin că „nemite” şi „darămite” înseamnă acelaşi lucru, respectiv „cu atât mai puţin”, pe când dicţionarele în vigoare precizează că „nemite” înseamnă „cu atât mai puţin”, pe când „darămite” are sensul de „cu atât mai mult”. Altfel spus, cele două adverbe nu numai că sunt sinonime, dar sunt antonime. Vorba dramaturgului irlandez Samuel Beckett când a fost întrebat dacă e englez: „Dimpotrivă”.
Trecând la exemple, să apelăm din nou la Caragiale: „Sunt două copile care trebuiau numaidecât măritate şi el n-avea para frântă (adică era sărac lipit), nemite cu ce să le-nzestreze”. Dacă îl înlocuim pe „nemite” cu locuţiunea echivalentă „cu atât mai puţin”, observăm că sensul enunţului se păstrează. În ceea ce priveşte folosirea lui „darămite” cu sensul de „cu atât mai mult”, e momentul să recurgem la înţelepciunea populară şi să amintim vechea vorbă românească „Se întâlneşte el munte cu munte, darămite om cu om”. Dacă îl înlocuim pe „darămite” cu locuţiunea echivalentă „cu atât mai mult”, observăm că şi de data asta sensul enunţului se păstrează.
Din acelaşi grup al cuvintelor folosite astăzi mai rar decât în trecut fac parte şi adverbele „altminteri” şi „cogeamite” sau „coşcogeamite”. Primul înseamnă „în caz contrar” sau „dacă nu”, pe când al doilea înseamnă „foarte mare” şi îl are ca sinonim pe „ditamai”. Apropo de „cogeamite”, să observăm şi asemănarea dintre acest adverb şi cel mai înalt boxer din lume (cam 2,30 m.), Gogu Ştefănescu, alias Gogea Mitu.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
