Intonarea imnului secuiesc la meciurile echipelor românești. CTP: Trecutul imperial al Ungariei își lasă urmele și la simplii cetățeni

Data actualizării: Data publicării:
inquam tinut secuiesc secuime autonomie sfantu gheorghe centenar consiliul national
Sursa foto: INQUAM Photos/ Manases Sandor

Gazetarul Cristian Tudor Popescu a vorbit, vineri seară, în cadrul emisiunii „Cap Limpede” de la Digi24, despre intonarea imnului Ținutului Secuiesc de către cetățeni români cu origini maghiare la două meciuri care au implicat echipe românești. Într-unul dintre meciuri, naționala română de hochei a pierdut împotriva Ungariei la Campionatul Mondial din Slovenia. Aici marea parte a echipei României, formată din etnici maghiari, a cântat la final alături de suporterii și jucătorii Ungariei. Celălalt caz este finala Cupei României de fotbal U19 dintre Csikszereda și Sepsi OSK, unde prima echipă, cea câștigătoare, a cântat alături de suporteri. CTP spune că acestea sunt manifestări „cu caracter naționalist – agresiv”. Totodată, gazetarul a vorbit despre politicienii care încurajează atitudini naționaliste. Cristian Tudor Popescu spune că Ungaria are un trecut imperialist, pe care România nu îl are, iar „urmele” acestuia se văd și astăzi la unii simplii cetățeni din Ardeal, care nu sunt majoritari.

Claudiu Pândaru, jurnalist Digi24: Ați văzut, cred, zilele acestea, din nou, intonat imnul Ținutului Secuiesc în cadrul unei competiții sportive. E vorba de data asta despre un meci de fotbal al unor echipe tinere. În tribune, oficiali ai FRF. Imaginile vin la puțin timp după ce s-a întâmplat un lucru similar. Echipele de hochei au procedat în același fel.

Cristian Tudor Popescu: „Cei câțiva inși care s-au întors cu spatele la imnul României își au echivalentul...erau realmente câțiva, 6 sau 7, nu mai mult, într-un stadion întreg și în întreaga galerie a echipei Sepsi. Majoritatea suporterilor echipei Sepsi nu au făcut lucru acesta. Sunt câțiva indivizi acolo care își găsesc echivalentul oricând printre suporterii români.

Am văzut atâtea manifestări rasiste și xenofobe pe stadioanele Românești încât una în plus, asta, care este la urma urmei tot o manifestare cu caracter naționalist – agresiv din partea acestor maghiari care sunt cetățeni români. Deci nu e ceva deosebit. Între atâtea evenimente de felul ăsta în care nu au fost implicați maghiari cetățeni români, iată că avem și unul în care sunt implicați. Nu cred că trebuie tratat altfel decât celelalte evenimente de felul acesta de pe stadion.

Apoi, ce a fost la meciul de hochei. La meciul de hochei se uită un lucru. În discuțiile «domle, cum să cânte imnul secuiesc, să nu cânte imnul României» se uită un lucru esențial. L-am scris din primul moment. Echipa României a pierdut toate meciurile la acel campionat, inclusiv meciul cu Ungaria despre care vorbim. A pierdut cu 2 la 4. Prin urmare, nu avea a se cânta imnul României, pentru că era echipa învinsă. Au cântat niște hocheiști, iarăși români de origine maghiară, împreună cu suporteri din tribună imnul Ținutului Secuiesc.

„Maghiarii din echipa României au cântat imnul secuiesc la înfrângere. Atunci am dubii mari în legătură cu modul în care ai apărat șansele echipei”

Aici problema pe care o am cu acești oameni care au cântat imnul: dacă România ar fi câștigat, se cânta imnul României și după ce se cânta imnul României cântau și ei, maghiarii din echipa națională, imnul Ținutului Secuiesc, n-aveam nicio problemă. Numai că ei l-au cântat la înfrângere. Cum să cânți la înfrângere? Asta este problema. Atunci încep să am eu dubii mari în legătură cu modul în care ai apărat șansele echipei României în timpul meciului. Păi tu ești fericit și cânți? Nici nu mă interesează ce cânți, imnul Ținutului Secuiesc sau imnul Olteniei. Cum cânți la sfârșit? Se cântă de bucurie, când se câștigă. Da? Și n-au cântat un cântec de jale, n-a fost un bocet, deși era cazul să fie un bocet la penibilul echipei de hochei a României, care, sincer, nici nu știu de ce există, după părerea mea. N-are rezultate, performanțele sportive sunt absolut jenante. Asta este. N-avem gheață destulă în țara asta ca să avem și o echipă de hochei.

Asta este problema pentru care acei jucători ar trebui cercetați și, dacă sunt găsiți vinovați de non-combat, deci de faptul că nu și-au apărat corect șansele în meciul cu Ungaria, atunci trebuie sancționați. Atât.

„Dacă președintele Ungariei vine la Cluj și spune că a venit cu bucurie în Kolozsvár, asta are un sens rău”

S-a mai întâmplat ceva. A venit doamna președintă a Ungariei, doamna Katalin Novak, a venit la Cluj. Poate să vină, sigur că da. Dar este proaspăt aleasă președintă a Ungariei, de câteva zile. Când vii ca proaspăt președinte al țării, te duci în țara vecină. România nu e o țară oarecare în raport cu Ungaria. Aici sunt legături vechi de-a lungul vremii. Când vii ca proaspăt președinte și nu-i dai un telefon președintelui țării, României, în care te duci, nu e în regulă. Sigur, poți să te duci ca o vizită privată la Cluj, nu era neapărat nevoie să se ducă la Cotroceni. Doar să-i dea un telefon lui Iohannis: «domle, vin și eu pe la Cluj, domnule președinte, uite eu sunt noua președintă a Ungariei. Ce mai faceți?». N-a făcut lucrul ăsta. Apoi a scris pe Facebook că vine cu bucurie în Kolozsvár. Ești președinte. Dacă lucrul ăsta îl făcea un cetățean maghiar, un simplu cetățean care venea în Cluj și dorea el să numească Clujul Kolozsvár, n-avea decât. E în regulă, nicio problemă. Dar dacă președintele Ungariei vine la Cluj și spune că a venit cu bucurie în Kolozsvár, asta are sens și are un sens rău. Pentru că acest nume l-a purtat Clujul câtă vreme s-a aflat Transilvania sub dominația imperială ungară. Ori ca să folosești numele ăsta, tu ca președinte al Ungariei ducându-te la Cluj, din nou nu este un gest care să fie bine primit de către cetățenii români, după părerea mea”.

Claudiu Pândaru, jurnalist Digi24: Spuneți așa domnule Popescu, pentru că mă întorc puțin la sport. La meciul de fotbal și la cel de hochei spuneți că o parte. La cel de fotbal cred că ați vrut să duceți dimensiunea și mai jos, minoritate din cei prezenți.

Cristian Tudor Popescu: „Da, bineînțeles, dintre suporterii echipei Sepsi”.

„Politicienii sunt cei care împing spre așa ceva”

Claudiu Pândaru, jurnalist Digi24: În același timp însă, politicienii văd și, din ce înțeleg, mai degrabă fac pași către provocatori poate, către această politică pe care a încurajat-o Budapesta de ani buni încoace. Care e realitatea? Sunt de fapt politicienii cei care împing lucrurile în direcția asta sau cetățenii români de origine maghiară de acolo?

Cristian Tudor Popescu: „În primul rând sunt politicienii. Fără discuție. De altfel, UDMR și-a arătat sprijinul clar și legătura foarte bună pe care o are cu FIDESZ în urma realegerii lui Orban premier al Ungariei. Nu uităm modul în care domnul Kelemen Hunor, de altfel un politician pe care eu l-am apreciat în diverse situații, atunci când a vorbit Volodimir Zelenski în Parlamentul României își freca telefonul, în mod evident ostentativ, dat fiind relațiile dintre domnul Orban și Zelenski, respectiv Ucraina. Politicienii sunt cei care împing spre așa ceva, atât maghiari cât și români. Cei români, cei care se hrănesc din antimaghiarism, profită imediat de așa ceva, își manifestă indignarea, am văzut niște cuvinte din astea la ministrul transporturilor din România - «infamie», «trădare», «gest incalificabil». Să fim serioși. Să stăm pe coada noastră. Nici vorbă de așa ceva. Sunt incidente cum au loc peste tot în lume unde este vorba de astfel de situații, ca între România și Ungaria. Deci politicienii sunt primii.

„Ungaria are un complex de superioritate imperial cam cum îl au rușii”

Dar între România și Ungaria există o deosebire fundamentală. Există desigur deosebiri între popoarele noastre, dar există una fundamentală. România n-a fost niciodată imperiu. Ungaria a fost. Împreună cu Austria a stăpânit vreme de aproape 60 de ani Ardealul ca monarhie dualistă Austro-Ungară. Ungaria are un complex de superioritate imperial cam cum îl au rușii, comparabil cu al rușilor. Și asta se duce până la nivelul de jos, al simplilor cetățeni, al oamenilor, al maghiarilor. Unii, firește, nu se gândesc la așa ceva. Nu au o atitudine legată de trecutul imperial.

Ungaria a fost administrația «Închisorii popoarelor». Imperiul Austro-Ungar așa se numea: «Închisoare popoarelor» la sfârșit de secol XIX. Turcia era «Omul bolnav al Europei». Acest trecut își lasă urmele chiar și la nivelul simplilor cetățeni. Și unii dintre ei, mai ales acum, nu întâmplător apar aceste manifestări acum. Nu se poate spune «ni sluceaino» (nu întâmplător, trad.), cum spunea Stalin. Nu întâmplător apar acum. Apar în condițiile în care Imperiul Rus iată că are un comportament...nu spun similar, un comportament față de minoritatea rusă în raport cu statul ucrainean din Donbas și Lugansk pe care și-o manifestă în modul cel mai criminal cu putință. Domnul Orban nu poate să facă ce face domnul Putin, dintr-un motiv foarte simplu – pentru că nu are la dispoziție o armată cum e Armata Roșie. Și nu are la dispoziție miile de ogive nucleare ale Moscovei, altfel ar face ce face domnul Putin, pentru că și în capul domnului Orban este tot imperiul. Asta este.

Dar totuși la majoritatea, din câte știu și cât am fost în Ardeal și am stat de vorbă cu oameni, cunosc bine Timișoara, Aradul, Brașovul. Am fost mult în Ardeal. Nu este un fenomen semnificativ acesta la nivelul cetățenilor. La nivelul politicienilor maghiari, da. Dar la nivelul cetățenilor sunt puțini cei care au nostalgia de a domina o altă națiune. Pentru că despre asta este vorba. De a avea statutul de stăpâni ai celorlalți. Același lucru este și la ruși, exact același lucru. Tot ce vedem acum, tot măcelul ăsta din Ucraina și distrugerea are la bază o singură dorință a poporului rus, din păcate în majoritatea lui - nu în totalitate – aceea de a fi stăpâni peste alte națiuni”.

Partenerii noștri