REPORTAJ. Cum se vede coronavirusul la țară: „Părerea mea, ăsta e dat de cineva! Ori au greșit. Ăsta-i război chimic!”
Localități întregi din Lunca Dunarii par pustii în aceste zile. Cu gândul la copiii plecați, gospodinele pregătesc mielul și cozonacii cu lacrimi în ochi. Treburile agricole și un pescuit... pe proprie răspundere, cu acestea își mai umplu timpul bărbații.
Un drum de nici 100 de kilometri din București, spre sud, către Lunca Dunării, pare mai degrabă o călătorie în timp. Coronavirusul pare să fi oprit totul: de la un capăt la celălalt ale unor localități nu am întâlnit nici măcar un om pe stradă. Ici, colo, pe ogoarele nesfârșite parcă, agricultura își urmează cursul, într-o secetă crâncenă. Curțile bisericilor, care în anii trecuți se primeneau pentru sărbătoarea Învierii, sunt închise cu lacăte.
- Și înainte era pustiu, că sunt 80% bătrâni, spune un localnic pe care îl întâlnim pe drum, cu o sapă.
- Și acum?...
- Acum, cu coronavirusul, lumea stă cuminte. Au înțeles situația, mai ales bătrânii ...
- Vine popa prin sat, cum o să fie?
- Nu știu, am înțeles că o să împartă Paștile... da.
„Nu mă duc la biserică! Păi, să mă îmbulzesc?”
Pentru femei, rânduiala sărbătorii Învierii nu s-a schimbat foarte mult. Drobul, friptură de miel, pască, cozonacul și ouăle roșîi sunt aproape gata.
Zâmbetul de pe chipurile crestate de vreme nu mai e, însă, același.
- Am făcut cozonaci, ne spune o femeie mai în vârstă.
- Vă duceți la biserică?
- Nu mă duc... Păi, mă duc acolo, să mă îmbulzesc?! Nu. E greu, stăm acasă. Plecăm la 11:00 după pâine și venim repede, că mi-e frică să nu mă amendeze.
- Poliția vine prin sat?
- Vine, vine... da.
„Io am cap, să știți!”. Explicații pentru pandemie
Peste drum, un domn ne mărturisește că, după atât izolare la domiciliu, i-a încolțit în minte o idee:
- Dacă așa vrea Domnu'... Părerea mea, că am 71 de ani mâine-poimâine, ăsta e dat de cineva! Io am cap, să știți... Să mai moară din populație! Ori au greșit... Ăsta-i război chimic! Suntem... (către soție:) zi, Mariano... ce dracu'... colonie!
Evident, n-are dovezi, dar s-a gândit la toate astea când era la tăiatul viei.
- Dacă te duci la vie, te întreabă poliția ceva?
- Da... și, cum sunt eu de 71 de ani, cu toată declarația, nu am voie decât între 11 și 1.
Pescuit pe proprie răspundere. „Da' de ce ăia în Germania se duce ca piticii?”
Dacă în sate nimeni nu era pe ulițe, pe malul apei i-am găsit și pe cei care și-au asumat să încalce ordonanțele militare de dragul... pescuitului.
- Am venit acum o oră jumătate, ne spune un bărbat mândru că a umplut de pește jumătate de găleată.
- Poliție nu vine?
- Ba da, vine... controlează dacă ai adeverință, una-alta...
Pescarii de ocazie sunt furioși că poliția îi pune pe fugă, câtă vreme stau la distanță mare unul de altul și, mai ales, în aer liber.
- Da' de ce ăia în Germania se duce ca piticii, iar noi n-avem voie să ne distrăm aici?! ... Am dat și la pâine, și la râmă, și la mămăligă...
- Caras?
- Roșioară...
- Sănătate, sărbători fericite!
După câteva ore de cutreierat Bărăganul, ne-am întors spre București. Tot pustiu, cu excepția unei zone în care, zece muncitori - aflați unul într-altul, fără niciun fel de protecție - peticeau asfaltul.
Editare web: Luana Păvălucă
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
