Statul la stat. Elevii nu mai au unde să meargă în tabără. Indiferența și incompetența autorităților le-au pus pe butuci
Se apropie vacanța de vară și mulți elevi și-ar dori, poate, să meargă într-o tabără. Nu au foarte multe variante la dispoziție. În ultimii 30 de ani indiferența și incompetența autorităților au pus pe butuci zeci de tabere pentru copii. Este și cazul celor cinci centre de odihnă din jurul Capitalei. Toate arată ca după bombardament. Un morman de ruine în mijlocul pădurii. Explicațiile celor responsabili sunt halucinante: câteva documente nu au mai ajuns de la o instituție la alta și nu au putut face investiții. Urmăriți un nou episod al campaniei Statul la stat.
Comuna Mogoșoaia, județul Ilfov. Una dintre cele mai râvnite zone din nordul Capitalei. O oază de verdeață cum găsești din ce în ce mai rar. După câteva zeci de metri de mers prin pădure te întâlnești cu... dezastrul.
Toma Petcu, jurnalist Digi24: Ți-e și frică să pășești, că nu știi peste ce dai, nu știi cum calci într-un ciob sau în ceva ascuțit, sau nu știi dacă nu fi vreo groapă sub toate dărâmăturile astea.
Așa arată acum fosta tabără de copii. Peisajul este dezolant iar spațiile de cazare zici că au fost bombardate. Un amestec de lemn putrezit cu mobilier dezafectat, cioburi, zidărie și mult, foarte mult gunoi. Pe unele ziduri încă se mai disting desenele unor personaje de filme animate.
Niște piese de șah care au început deja să putrezească, probabil că sunt muți ani de când au rămas aici. Ăsta este un duș improvizat, cineva a prins un bidon, l-a găurit... se vede... și făceau duș, la tabăra Mogoșoaia.
Iar aici intri pe platoul unui film de groază, fără nicio exagerare..., placajele care atârnă din tavan, cioburi, frunze, lemne, PET-uri, geamuri... Incredibil cum poate să arate, incredibil.
Terenurile pe care sunt situate cele cinci tabere școlare s-au „evaporat” din cauza unor banale hârtii
Locul a fost administrat de fostul minister al Tineretului și Sportului. De la primăria Mogoșoaia aflăm că, de fapt, aici este acum o proprietate privată iar, în acte, tabara nu există.
Daniel Dobre, administrator public Mogoșoaia: Comisia de fond funciar locală doar a luat amplasamentul respectiv și l-a pus în posesie conform legii 18.
Reporter: Deci, practic, toate clădirile sau ce a rămas din ele, au dispărut, practic nu există acolo.
Daniel Dobre: Nu apar în acte, așa este.
Reporter: Păi cum?
Daniel Dobre: Nu mă întrebați pe mine... Părerea mea, este că ministerul ar fi trebuit să aibă grijă de proprietățile pe care le avea în subordine, să le înscrie, să le intabuleze, să le înscrie la Oficilul Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară și să se comporte ca un bun proprietar.
Explicația Ministerului Sportului este halucinantă. Terenurile pe care sunt situate cele cinci tabere școlare din jurul Bucureștiului s-au „evaporat” din cauza unor banale hârtii care nu au mai ajuns la ei de la Ministerul Educației.
Ministerul Sportului: „Având în vedere că, la predarea taberelor școlare, Ministerul Educației nu a pus la dispoziția Ministerului Tineretului și Sportului documente justificative privind situația juridică a terenurilor aferente celor 5 tabere, nu s-a putut face intabularea acestora, iar din această cauză nu s-a putut înscrie în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului de la Ministerul Finanțelor, decât construcțiile aferente acestor tabere”.
Ironia face ca cele două instituții să se afle la 1,8 kilometri una de alta, distanță care poate fi parcursă cu mașina în doar câteva minute. Nu s-a gândit niciun șef sau funcționar din Ministerul Sportului să dea o fugă până la colegii de la Educație. S-au complăcut vreme de aproape un deceniu în această situație și, în lipsa documentelor privind proprietatea terenurilor, nu au făcut nicio investiție în clădiri, lăsându-le să se prăbușească.
Ajungem la tabara de copii de pe raza orașului Măgurele, amplasată în mijlocul unei păduri de stejari seculari. De la poatră se văd doar câteva clădiri. Sunt mult mai multe, însă majoritatea au fost înghițite de vegetație. Cu greu îți poți croi drum către ele.
„Ca în junglă, efectiv ca în junglă este aici”
Toma Petcu: În spatele acestor copaci este o clădire, haideți să încercăm să ajungem cumva la ea. Incredibil cum au crescut copacii, efectiv au acoperit clădirea.
După câțiva pași nimerim în mijlocul unui alt împăienjeniș. Cu greu ne dăm seama că aici a fost cândva un teren de baschet.
Toma Petcu: Vedem și panourile, unul aici acoperit de o creangă uscată, astea deja sunt uscate, cine știe de când sunt aici. Ca în junglă, efectiv ca în junglă este aici, a crescut vegetația necontrolat, a acoperit tot, tot terenul.
Reușim să ieșim la lumină. Trei pisici care se odihnesc la soare sunt dovada că aici încă mai vine cineva. Măcar din când în când. Undeva într-un colț găsim câțiva stupi de albine. Dinspre drum se aude motorul unei mașini. Oprește chiar în fața porții.
Toma Petcu: Stați o secundă, stați o secundă, nu plecați...
Ne vede și demarează în trombă. După cîteva minute apare o altă mașină, este un apicultor din zonă. Spune că stupii din interior nu îi aparțin.
Bărbat: Vin aici de cel puțin 10 ani și așa este sărăcuța...
Reporter: Mai funcționează ceva aici, o mai îngrijește cineva?
Bărbat: Nu, nu, este paragină totală.
Tabăra de copii Pustnicu, zona Pantelimon-Brănești. Alte ruine în mijlocul pădurii. Deasupra intrării, pe un panou ruginit scrie mare: „Bine ați venit!”. Nimeni nu mai știe cu exactitate când a călcat ultima dată picior de copil pe aici.
Reporter: Vă amintiți când au venit copii ultima dată aici, așa cu aproximație?
Bărbat: Prin anii 90. Pe urmă a fost echipa de fotbal, a fost întreținută dar când au luat-o cei de la minister...
Reporter: Cam când, în ce an, nu vă aduceți aminte?
Bărbat: Nu, nu știu, câțiva ani de zile să fie. A fost o firmă de pază, nu au mai avut bani să îi plătească și...
Taberele școlare nu mai sunt administrate de nimeni
Cu câțiva ani în urmă, tabăra a fost folosită ca bază sportivă pentru o echipă de fotbal din zonă. Acum totul este abandonat și într-o avansată stare de degradare.
Toma Petcu: Aici e un fel de depozit se pare, cu de toate. Avem grătare, PET-uri, un tub de televizor, televizor vechi, tot felul de placaje din lemn, scaune, lemne, uite, lemnele astea sunt tăiate mărunt pentru grătar, PET-uri și un cauciuc, două mese.
Tot felul de hârtii, întrerupătoarele, prizele scoase, toate aruncate pe jos, o mizerie de nedescris, un jaf de nedescris, o bătaie de joc, efectiv o bătaie de joc.
Iar aici zici că a căzut bomba, fără nicio exagerare, ușile au fost luate, cineva poate a avut nevoie de ele acasă, aici pare a fi baia, dușurile, instalațiile sanitare căzute, tencuiala căzută, acoperișul a căzut cu totul.
Stai și te întrebi cum s-a putut dărâma o clădire făcută din cărămidă, o clădire trainică din cărămidă, cineva o fi ajutat-o puțin, altfel singură nu pica.
Alexandru Strâmbeanu, consilier local Pantelimon: Zace așa ca multe alte lucruri în România. Păi, ce, e prima? Uite, în loc copiii să aibă unde să se odihnească că vine vara, e zonă liniștită, aer, oxigen, practic cel mai curat aer din toată zona... nu avem ce să facem.
Acum taberele școlare nu mai sunt administrate de nimeni. Teorectic, prin reorganizarea Ministerului Tineretului și Sportului din luna februarie au fost transferate la Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse. În practică, acest lucru încă nu s-a întâmplat. Iar viitorul este incert: terenurile tuturor celor cinci tabere din jurul Capitalei sunt revendicate fie de foștii proprietari, fie de primăriile pe raza cărora sunt amplasate.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
