49 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977: Ce s-a schimbat în România în aproape cinci decenii

Au trecut 49 de ani de la seara în care România a fost zguduită de unul dintre cele mai puternice evenimente din istoria sa modernă: un cutremur cu magnitudinea de 7,2 pe scara Richter. Pe 4 martie 1977, în mai puțin de un minut, seismul a provocat pierderi de vieți omenești, distrugeri masive și a declanșat o traumă colectivă care persistă și astăzi.

Pentru o generație întreagă, seara de 4 martie 1977 rămâne mai mult decât un capitol de manual: este o amintire dureroasă a fragilității în fața naturii și a costului uriaș plătit atunci când clădirile și instituțiile nu sunt pregătite.

Deschide galeria foto

,

4 martie 1977: Noaptea care a marcat o țară și a lăsat urme adânci în societate

Pe 4 martie 1977, la ora 21:22, România a trăit una dintre cele mai grave tragedii naturale din istoria sa modernă: un cutremur de magnitudine 7,2 a lovit sud-estul țării. În doar 56 de secunde, mișcarea violentă a pământului, produsă în zona seismică Vrancea, a declanșat un dezastru cu urmări greu de imaginat și a schimbat pentru totdeauna viețile a mii de oameni.

Cutremurul din 1977 a avut epicentrul în Vrancea, la o adâncime de aproximativ 100 de kilometri, însă undele s-au resimțit în aproape toate regiunile României, precum și în statele vecine. În Bulgaria, la Sviștov, mai multe blocuri s-au prăbușit, iar sute de oameni și-au pierdut viața.

Capitala României a fost grav afectată, zeci de clădiri s-au prăbușit, iar orașul a devenit pe alocuri un pesiaj al ruinelor, cu o imagine unde tragedia era la tot pasul. În urma seismului, 1.578 de persoane și-au pierdut viața pe teritoriul României, dintre care peste 1.400 numai în București, iar peste 11.300 de oameni au fost răniți. În capitală s-au prăbușit peste 30 de clădiri înalte sau de dimensiuni medii, iar aproape 33.000 de locuințe au fost avariate sau distruse în întreaga țară. Mii de familii au rămas fără adăpost, iar costul total al pagubelor materiale a depășit 2 miliarde de dolari conform estimărilor timpului.

După șocul principal, au urmat mai multe replici, însă de intensitate mai redusă. Cea mai puternică s-a produs în noaptea de 5 martie, în jurul orei 02:00, având o magnitudine de aproximativ 4,9 și o adâncime de peste 100 de kilometri.

Cât de pregătită este România în cazul unui cutremur

„Riscul seismic este o măsură influențată de două componente importante: hazardul și vulnerabilitatea. Hazardul vine din partea naturii și nu putem să schimbăm date ori să lucrăm în acest sens, iar vulnerabilitatea constă în ce măsură suntem prăgătiți, ca instituții, clădiri, comunități de oameni, să facem față unui hazard seismic. Pe partea de vulnerabilitate, da, ne putem pregăti pentru a putea face față fenomenelor naturii.”, a explicat pentru Digi24.ro Matei Sumbasacu, inginer constructor

Ce este un risc seismic și cum se stabilește

Dincolo de pierderile umane, seismul a modificat definitiv peisajul Bucureștiului și a generat schimbări ample în construcțiile civile. Necesitatea unei legislații antiseismice solide a fost evidentă, iar după 1977 au fost revizuite codurile de proiectare și construcție pentru a crește reziliența clădirilor la cutremure viitoare.

Potrivit actului normativ P100-3/2019, în România sunt patru clase de risc seismic (RsI, RsII, RsIII, RsIV). Acestea reflectă gradul de siguranță al unei construcții în caz de cutremur.

„În anii 1990, în România, pe bani publici, au fost expertizate câteva mii de clădiri, care au fost încadrate în categorii de urgență, doar în București fiind aproximativ 9.000 de astfel de imobile. Apoi, în 1997, s-a schimbat codul de expertizare și s-a trecut la clase de risc seismic, fără să se asigure o echivalare între vechile categorii de urgență și noile clase de risc seismic.

Astfel, în prezent, în România funcționează patru clase de risc seismic, după cum urmează:

• Risc seismic 1 (Clasa RsI) - se încadrează clădirile cu bulină roșie, cea mai gravă categorie;
• Clasa a doua de risc seismic (Clasa RsII) - se încadrează clădirile care, în cazul unui cutremur major ar experimenta avarii structurale majore, dar colapsul este puțin probabil, în acest caz;
• Clasa a treia de risc seismic (Clasa RsIII) - sunt așteptate doar avarii nestructurale;
• Clasa a patra de risc seismic (Clasa RsIV) - sunt așteptate avarii minore, în linie cu orice clădire nou proiectată.

Odată expertizată, orice clădire se încadrează într-una dintre cele patru clase de risc seismic. Nu există clădiri fără risc, inclusiv Casa Poporului din București sau Centrala nucleară de la Cernavodă sunt clădiri încadrate într-o clasă cu risc seismic.”, a mai precizat Matei Sumbasacu

Ce s-a schimbat în România în aproape cinci decenii

„În ultimii patru-cinci ani au fost înregistrate o serie de schimbări, însă, din păcate, acestea sunt mai degrabă greu de observat la nivelul concret al intervențiilor din teren - șantiere deschise. O privire asupra orașelor arată că numărul șantierelor de consolidare rămâne redus, în timp ce clădirile vulnerabile continuă să fie numeroase, fără ca progresul în deschiderea de noi lucrări să fie vizibil.

Printre evoluțiile notabile se numără asigurarea unor surse de finanțare și consolidarea semnificativă a cadrului legislativ, urmate de o serie de îmbunătățiri treptate. Cu toate acestea, aceste măsuri ar fi trebuit să se reflecte într-o creștere a numărului de șantiere active - o dinamică ce nu se regăsește, cel puțin deocamdată, în realitatea din teren.

În perioada administrației 2016-2020 a fost inițiat un program de consolidare, în cadrul căruia au fost deschise mai multe șantiere, finalizate însă cu dificultate. Ulterior, a urmat un interval de aproximativ doi ani în care activitatea Primăria Municipiului București în acest domeniu a fost marcată de stagnare, fără progrese vizibile în teren. Începând cu anii 2022-2023, lucrările au fost reluate, iar activitatea din teren a redevenit vizibilă. Evoluția ultimilor ani evidențiază însă cât de sensibil este acest sector la „apetitul” politic, iar asta este o problemă pentru că nu putem să lăsăm un domeniu care are nevoie de predictibilitate pe zeci de ani la discreția unor priorități politice.

Situația clădirilor noastre este, în prezent, mai gravă decât în 1977, iar următorul cutremur major ar putea avea un impact chiar mai sever decât cel înregistrat atunci.

Există, totuși, și evoluții pozitive. Nivelul de conștientizare publică este în creștere, iar tot mai mulți oameni înțeleg că pregătirea individuală face parte din responsabilitatea fiecăruia. Această schimbare de atitudine poate contribui, în mod real, la reducerea numărului de victime în cazul unui viitor seism major.
Cu toate acestea, problema de fond rămâne cea a clădirilor insuficient consolidate. În ceea ce privește intervențiile structurale, progresele sunt limitate, iar vulnerabilitatea stocului de clădiri continuă să reprezinte principala sursă de risc.

În ceea ce privește clădirile noi, discuția diferă semnificativ față de cea referitoare la fondul construit existent, din perspectiva riscului seismic. Imobilele realizate în prezent trebuie să respecte standarde de proiectare considerabil mai riguroase decât cele aplicate înainte de anii ’80, atât în ceea ce privește calculul structural, cât și cerințele tehnice impuse.”, a mai precizat specialistul în construcții

Este Bucureștiul sigur în cazul unui seism puternic?

„Nu, nici pe departe. Bucureștiul rămâne capitala europeană cu cel mai ridicat risc seismic, iar nivelul de pregătire este departe de a fi suficient. Suntem slab pregătiți pentru a face față unui cutremur. Clădirile nu sunt pregătite, nici comunitățile ori oamenii. La nivel individual, puțini români au un plan clar de acțiune în caz de cutremur, un kit de urgență sau cunoștințe minime de prim ajutor.”, potrivit sursei Digi24.ro

Unul dintre cele mai răspândite mituri: „Clădirile care au trecut deja printr-un cutremur sunt în continuare sigure”

„Orice clădire are o structură de rezistență, iar pe parcursul existenței sale aceasta se epuizează, fie treptat, odată cu trecerea timpului, fie brusc, în urma unui cutremur care generează fisuri sau degradări la nivel structural. Orice eveniment traumatic duce la diminuarea rezervei de rezistență a unei clădiri.

În niciun caz o clădire care a trecut printr-un cutremur nu trebuie privită ca fiind mai sigură doar pentru că a rezistat impactului major. Este imperios necesar ca, după un astfel de eveniment, imobilul să fie evaluat și, dacă este cazul, reparat sau consolidat. Este greu de crezut că o clădire, indiferent de forma sau tipul ei, care a trecut printr-un seism - inclusiv prin cel din 1977 - nu a suferit niciun fel de degradare în ceea ce privește rezistența.” a adăugat Sumbasacu

Clădirile construite înainte de 1989 sunt mai rezistente decât cele construite în ultimii ani?

„Rezistența unei clădiri are la bază două componente esențiale: proiectarea și execuția. În ceea ce privește proiectarea, există coduri care, pe măsură ce societatea avansează și învață mai multe despre cutremure și despre protecția în fața acestora, sunt actualizate și îmbunătățite constant. Astfel, teoretic, cu cât o clădire este mai nouă, cu atât, din perspectiva proiectării, nivelul său de siguranță este mai ridicat.

În ceea ce privește execuția, calitatea lucrărilor variază în funcție de perioada în care a fost construit imobilul, dar și de contextul pieței, de calificarea forței de muncă și de alți factori externi care pot influența rezultatul final. Trebuie înțeles că, din punct de vedere al proiectării, o clădire realizată în 1989 este, totuși, inferioară uneia construite astăzi în ceea ce privește siguranța seismică.”, conchide sursa Digi24.ro