Sari la conținut

Regele Mihai, într-un interviu: A trebuit să semnez acea hârtie. N-am avut încotro

Ţinut departe de ţară, Regele Mihai nu i-a uitat niciodată pe români. A sperat mereu că poporul său va reuşi să treacă peste relele îndurate în anii comunismului şi să-şi regăsească liniştea spirituală. O mărturisire făcută într-un interviu acordat la câţiva ani după revoluţie. Spunea atunci că momentul în care a fost obligat să semneze documentul prin care abdica a fost cel mai greu. Întreaga familie regală a fost nevoită să plece din ţară.

„În fine, pe scurt, ne-au înconjurat casa cu, probabil, elemente din Divizia Tudor Vladimirescu, ne-au tăiat telefoanele, garda noastră a fost arestată şi aşa mai departe. Şi, în plus, era şantajul pe care eu n-am putut să-l accept, pentru lichidarea a peste 1.000 de studenţi care fuseseră deja arestaţi. Aşa că n-am avut încotro, a trebuit să semnez această hârtie. N-am avut încotro, a trebuit să semnez. Ori, iarăşi am declarat, că tot acest lucru este nul şi neavenit fiindcă, în ţările civilizate, şi accentuez pe civilizate, când se ia o semnătură sau o decizie sub şantaj şi cu forţă, acest lucru nu contează. Trecând peste asta, în aceeaşi după-amiază ne-am întors la Sinaia. Şi, odată ajunşi acolo, poarta care urca înspre Peleş şi Foişor era deja închisă, ceea ce nu exista înainte. Şi, iarăşi, să încerc să scurtez, a trebuit să ne facem bagajele personale timp de trei zile. Pe mine, cel puţin, m-au lăsat să-mi iau lucrurile, dar pe mama mea au urmărit-o în toate odăile în care mergea. N-a putut să ia nimic, nici de pe masă, nici măcar o scrumieră. Şi, în plus, după ce ne-am făcut bagajele şi au fost puse în maşină ca să mergem jos, la gară, au scotocit şi acolo toate bagajele”, spunea Regele Mihai, într-un interviu acordat în 1994, în Elveţia.