Metalele grele, precum arsenicul, pot provoca afectări serioase asupra sănătății, de la tulburări digestive și neurologice, până la modificări ale pielii și unghiilor. Deși intoxicațiile acute sunt astăzi extrem de rare, expunerile de joasă toxicitate rămân o preocupare reală, iar evaluarea nivelurilor de metale în sânge, urină sau firul de păr și intervenția terapeutică corespunzătoare pot preveni complicațiile pe termen lung.
Tratamentul corect și opțiunile terapeutice disponibile permit reducerea riscurilor intoxicației cu metale grele și protejarea funcțiilor vitale ale organismului pe termen lung.
Ce înseamnă intoxicația cu metale grele
„Există două tipuri de expunere la metale grele. Primul tip este intoxicația acută, care, în prezent, este aproape imposibilă. Aceasta apare în mod obișnuit în context profesional, însă chiar și în astfel de situații, echipamentele de protecție moderne previn apariția intoxicațiilor. De mai bine de 30 de ani nu se mai înregistrează cazuri de intoxicații acute.
Pe de altă parte, există ceea ce numim expunerea de joasă toxicitate. Aceasta constă în acumularea progresivă a metalelor grele în organism. Având în vedere că aceste substanțe nu pot fi eliminate eficient prin procese fiziologice normale, ele se depozitează în anumite organe, de unde își exercită efectul toxic pe termen lung.
Arsenicul este un metal greu prezent atât în mediul natural, cât și în surse create de om, în special industriale. Cea mai frecventă cale de expunere este prin apa poluată. Din aceste ape contaminate, alimentele pot acumula arsenic, iar un exemplu este orezul. În anumite țări asiatice, irigarea orezăriilor cu ape contaminate a condus la valori crescute de arsenic în acest aliment.
În România, nu există riscul ca apa să fie contaminată cu arsenic. Analizele toxicologice efectuate atât la apa potabilă, cât și la cea îmbuteliată asigură siguranța consumului. În schimb, în anumite regiuni extra-comunitare, în special din Asia sau India, există riscul expunerii la diverse metale grele. Este important să fim atenți, deoarece intoxicațiile pot apărea și în Europa, mai ales prin suplimente alimentare provenite din aceste țări, situație care a generat, de-a lungul timpului, alerte europene privind contaminarea cu metale grele.”, a explicat pentru Digi24.ro Radu Țincu, profesor doctor, toxicolog
Intoxicația cu arsenic: Simptome
„Un nivel crescut de arsenic în organism poate provoca, în primul rând, tulburări digestive, precum greață, vărsături, dureri abdominale și diaree. În cazul expunerilor de joasă toxicitate, manifestările digestive sunt mult mai discrete, iar efectele se concentrează asupra sistemului nervos. Vorbim aici de polineuropatii toxice, adică afectarea nervilor periferici, care se poate traduce prin senzații de furnicături, parestezii și tulburări de mobilitate periferică.
În cazuri mai grave, pot apărea tulburări neurologice severe, cu afectarea funcțiilor cognitive, cum ar fi atenția, memoria și capacitatea de gândire. De asemenea, expunerea prelungită la arsenic poate genera modificări la nivelul pielii și al unghiilor, care pot fi sugestive pentru contaminare.”, a mai precizat medicul toxicolog
Intoxicarea cu arsenic: Diagnostic
„Diagnosticul intoxicației cu arsenic se stabilește prin două tipuri de determinări: nivelul arsenicului în sânge și în urină. Aceste analize sunt întotdeauna corelate cu o probă terapeutică, prin administrarea unui tratament chelator, care permite mobilizarea și eliminarea arsenicului din depozitele organismului.
În paralel, pentru evaluarea acumulării în depozitele organismului - nu doar în circulația sanguină, unde arsenicul rămâne pentru o perioadă scurtă - se poate folosi analiza firului de păr (proba tisulară din firul de păr). Aceasta evidențiază cantitatea de metale grele depozitată în organism pe termen lung.
În practică, testul care ghidează terapia pacienților diagnosticați este corelația dintre nivelul de arsenic din sânge și cel din urină, înainte și după administrarea substanțelor chelatoare, care facilitează eliminarea metalelor grele din depozite.”, a adăugat medicul Radu Țincu
Tratamentul intoxicației cu metale grele
„Intervenția medicală depinde în primul rând de nivelurile metalelor grele din sânge și urină, înainte și după administrarea substanțelor chelatoare. Aceste rezultate trebuie corelate cu modificările clinice și complicațiile determinate de expunere, motiv pentru care se pot realiza evaluări neurologice complexe, pentru a evidenția afectarea ori nu a nervilor periferici.
Persoanele care prezintă simptome neurologice periferice sau neurocognitive, fără o altă explicație medicală clară, ar trebui evaluate pentru expunerea de joasă toxicitate la metale grele.
Decizia de tratament chelator nu se bazează exclusiv pe nivelul metalelor din organism, ci și pe simptomatologia pacientului, deoarece răspunsul individual poate varia: doi pacienți cu valori similare pot avea manifestări foarte diferite, de la ușoare la severe.
Un aspect pozitiv este că există opțiuni terapeutice eficiente. Tratamentul cu substanțe chelatoare permite fixarea metalelor grele la nivel molecular și eliminarea lor la nivel renal, contribuind astfel la reducerea acumulărilor toxice din organism.”, conchide sursa Digi24.ro
