Telefonul Copilului: De două ori mai multe abuzuri asupra copiilor în 2012

Psihologii ascultă zilnic scenarii halucinante:

Andrei, 14 ani: „Tata mă bate zilnic. Nu mă mai lasă să merg la şcoală pentru că spune că nu am nevoie. Nu mai vreau să stau aici nicio secundă. Nu mai vreau să trăiesc.”

Alina, 11 ani: „Mama nu mai are serviciu de două luni. Între timp s-au adunat multe datorii. A primit un loc de muncă în străinătate. Am rugat-o să nu plece, dar ea spune că aşa e cel mai bine pentru noi. Mă simt foarte singură.”

Sunt nume fictive, însă cele mai multe drame ale copiilor români descriu abuzuri fizice şi emoţionale. De regulă, cam 15 minute îi ia fiecărui copil să-şi spună povestea.

În 2012, numărul copiilor care-au apelat numărul de telefon dedicat lor s-a dublat comparativ cu anul 2011.

47% din reclamaţiile făcute de minori au vizat scenele de violenţă la care-au fost nevoiţi să asiste în familie. În aproape un sfert dintre apeluri, copiii au cerut consiliere psihologică după ce părinţii au plecat în străinătate.În 20% din sesizări, cei mici vor doar să discute cu cineva care să-i înţeleagă. Se simt neglijaţi, discriminaţi sau pur şi simplu singuri.

Sunt statistici care devin publice prin intermediul organizaţiilor non-guvernamentale. În realitate, statul român aude greu vocea copilului. La noi în ţară, un minor nu poate să reclame un abuz la o instituţie decât în prezenţa tutorelui legal.

„Un copil nu va merge niciodată însoţit de un adult, de un părinte pentru a reclama un abuz. Serviciul Telefonul Copilului este practic singurul instrument pe care un copil îl are pentru a se exprima singur”, declară Cătălina Florea, membru fondator Telefonul Copilului.

În Franţa, şcolile au obligaţia să afişeze numărul scurt

Sesizările telefonice ale copiilor ajung la autorităţile din România în funcţie de gravitatea cazurilor.

De la apelul la numărul scurt, dacă e vorba de un abuz fizic, psihologii anunţă cazul la Direcţia pentru Protecţia Copilului. În cazul unui incident petrecut la sala de curs, cazul ajunge la inspectoratul şcolar sau la poliţie. În condiţiile în care niciuna din autorităţile locale implicate nu ia măsurile necesare la timp, atunci intervine Avocatul Poporului.

În România totuşi, numărul scurt la care copiii pot reclama diverse situaţii e puţin cunoscut de cei care au cu adevărat nevoie. În Franţa, şcolile au obligaţia să afişeze numărul scurt la panou, în timp ce în Elveţia, consilierea se poate face şi prin SMS.