În plin război, Ucraina mută lupta și în planul informațional și încearcă să explice lumii mecanismele prin care Rusia își construiește influența. „Cartea Albă”, lansată de Media Center Ukraine cu sprijinul Uniunii Europene, prezintă propaganda Kremlinului drept o armă centrală a conflictului și avertizează asupra unui „război cognitiv” care nu vizează doar Ucraina, ci întreaga lume democratică, încercând să modeleze modul în care oamenii înțeleg realitatea, potrivit Kyiv Post.
Ucraina transformă experiența proprie într-un ghid pentru întreaga lume
Organizația Media Center Ukraine a lansat, pe 18 martie, volumul „The White Book: Navigating the Russian Propaganda Minefield” – nu ca un studiu abstract despre manipularea media, ci ca un ghid esențial, construit într-o țară care a trăit decenii sub presiunea minciunilor rusești și mai bine de zece ani sub forma lor modernă, cea mai violentă.
Cartea, realizată cu sprijinul Uniunii Europene, își propune să sistematizeze experiența Ucrainei în confruntarea cu dezinformarea rusă și să transforme această experiență într-un instrument util pentru jurnaliști, diplomați, decidenți politici, cercetători și lideri de opinie dincolo de granițele țării.
Propaganda, tratată ca armă centrală a războiului
Volumul nu tratează propaganda ca pe un fenomen secundar al războiului, ci ca pe o componentă centrală a acestuia. În prefață, dezinformarea rusă este descrisă drept „unul dintre principalele instrumente ale războiului hibrid împotriva Ucrainei timp de decenii”, capabil să modeleze opinia publică, procesele politice și securitatea națională atât în interiorul țării, cât și în exterior.
Scopul ghidului este de a reuni lecții care, până acum, erau dispersate în rapoarte, proiecte și inițiative, și de a le transforma într-o resursă clară și structurată.
Lupta de lungă durată a Ucrainei împotriva agresiunii informaționale ruse este prezentată nu ca o poveste izolată, ci ca un set de cunoștințe esențiale care „pot servi drept resursă valoroasă pentru alte state care încearcă să-și consolideze apărarea informațională”.
Cum funcționează propaganda rusă și cum poate fi combătută
Alina Frolova, cofondatoare a Media Center Ukraine, a explicat că ideea cărții a apărut dintr-o nevoie practică: reprezentanții presei și diplomației străine care ajung în Ucraina întâlnesc fragmente dintr-o realitate mult mai amplă, dar au dificultăți în a vedea imaginea de ansamblu.
Ucraina avea „o multitudine de proiecte” legate de propagandă, documentarea crimelor de război și rezistență, însă aceste eforturi sunt dispersate în spațiul informațional. Era nevoie de un ghid accesibil, dar complet – „un manual” care să îi ajute pe cititori „să se cufunde” în modul în care Rusia își construiește narațiunile, în felul în care Ucraina răspunde și „cum putem contribui cu toții la această luptă”.
Echipa coordonată de Frolova și-a propus să creeze ceva „complex, dar în limbaj uman simplu” – o carte care să ofere o retrospectivă a modului în care Rusia a pregătit terenul informațional pentru război și să identifice „reperele” și punctele-cheie pe care propaganda rusă s-a sprijinit în relația cu Ucraina „și, de fapt, cu întreaga lume democratică”.
Ea a adăugat că volumul este gândit ca „o carte de birou în ambasade, edituri și redacții”, la care oamenii să poată apela pentru a înțelege „strategia generală a Rusiei în război, în războiul cognitiv pe care îl poartă împotriva lumii democratice”.
Cum a construit Rusia narativele încă din anii ’90
Conceptul de „război cognitiv” este esențial: „Cartea Albă” susține că Rusia nu doar răspândește informații false, ci încearcă să modeleze chiar cadrul prin care oamenii înțeleg realitatea.
În secțiunea finală, volumul avertizează că dezinformarea a devenit o caracteristică permanentă a mediului informațional, amplificată de supraîncărcare informațională, epuizare emoțională, rețele de boți, deepfake-uri și manipulare algoritmică.
Problema nu mai este doar falsitatea faptelor, ci erodarea deliberată a capacității publicului de a interpreta clar informațiile. Lumea democratică nu se confruntă doar cu o luptă pentru adevăr, ci și cu una pentru însăși arhitectura gândirii.
Forța cărții stă în modul concret în care arată acest proces. Analiza nu începe în 2014 sau 2022, ci în anii ’90, odată cu apariția narativului „Crimeea rusă”. Chiar din primii ani după destrămarea Uniunii Sovietice, propaganda rusă construia mituri care aveau să devină fundamentale ulterior.
De la mituri fabricate la justificarea agresiunii
Afirmații precum faptul că statalitatea ucraineană ar fi artificială, că limba și suveranitatea ar fi „inventate” sau că Crimeea nu ar fi, în realitate, ucraineană au fost transformate în arme. Un exemplu este mitul așa-numitelor „trenuri ale prieteniei”, care ar fi transportat naționaliști ucraineni în Crimeea pentru a teroriza populația rusofonă.
Cartea demontează acest narativ și arată cum astfel de povești au fost concepute pentru a semăna frică, resentimente și amintiri false cu mult înainte de anexare.
Această profunzime istorică este unul dintre motivele pentru care volumul este relevant, nu doar actual. Otar Dovzhenko, editorul cărții, a subliniat că una dintre principalele sale calități este tocmai continuitatea pe care o evidențiază. El a apreciat modul în care propaganda rusă este prezentată „ca un fenomen continuu, începând din perioada sovietică și post-sovietică timpurie”, arătând cum aceste mecanisme s-au format în paralel cu independența Ucrainei.
„Există iluzia că propaganda rusă este un răspuns la revoluțiile colorate sau la alte acțiuni ale Ucrainei. În realitate, această carte arată că propaganda rusă este un câmp toxic care există încă de la însăși formarea Rusiei ca stat”, a spus el.
Cartea contrazice astfel una dintre cele mai frecvente interpretări din Occident: aceea că războiul informațional al Kremlinului ar fi doar reactiv. „Cartea Albă” susține contrariul, prezentând un sistem complex care include strategi politici, servicii de informații, cenzori și propagandiști, dar și exploatarea platformelor digitale precum Telegram, TikTok sau YouTube.
Mecanisme adaptate pentru războiul actual. Modelarea percepției colective
Printre exemplele analizate se numără harta falsă a „celor trei tipuri de ucraineni” din campania prezidențială din 2004, povestea fabricată a „băiatului răstignit” din Sloviansk și alte narative menite să alimenteze frica și să justifice agresiunea.
În secțiunea dedicată războiului pe scară largă, cartea arată cum aceste metode au fost amplificate: afirmații că Ucraina pregătea atacuri în Donbas, teorii despre laboratoare biologice americane sau ideea că Ucraina ar fi o „anti-Rusia”. Nu este vorba doar despre falsuri izolate, ci despre un sistem coerent de narațiuni care transformă agresiunea în „apărare” și ocupația în „eliberare”.
Acest cadru explică mai bine momentul actual și reacțiile internaționale din ultimii ani.
Narațiunile nu sunt destinate unui singur public. Ele vizează simultan mai multe audiențe: demoralizarea ucrainenilor, confuzia publicului extern, fragmentarea alianțelor și exploatarea sistemelor informaționale deschise din societățile democratice.
Un capitol al cărții analizează explicit modul în care dezinformarea rusă operează în Europa. Dovzhenko a subliniat că, în unele state pro-occidentale, elitele, presa și cercetătorii nu sunt suficient de lucizi în identificarea și expunerea acestor campanii. Aceasta indică o vulnerabilitate mai profundă: tendința societăților democratice de a confunda operațiunile ostile cu pluralismul sau cu simple opinii marginale.
Cum a construit Rusia rețele de influență în interiorul Ucrainei
Cartea este deosebit de relevantă și prin analiza modului în care aceste mecanisme au funcționat chiar în interiorul Ucrainei, inclusiv prin rețele de influență precum ecosistemul media al lui Viktor Medvedciuk. Potrivit volumului, Rusia a construit timp de ani de zile rețele complexe în politică, mass-media, mediul academic și societatea civilă, mascând obiectivele politice sub aparența relațiilor economice sau a libertății de exprimare.
Totuși, lansarea nu a fost prezentată într-o cheie de victimizare. Dovzhenko a subliniat că rezistența Ucrainei este la fel de importantă ca mecanismele de manipulare: „Nu suntem o victimă pasivă. Suntem capabili să rezistăm, să folosim diferite instrumente, să acționăm sistemic, să blocăm și să combatem dezinformarea rusă”.
Cartea susține astfel că Ucraina nu este doar o țintă, ci și un laborator esențial de autoapărare democratică.
De ce contează „Cartea Albă”: avertisment din prima linie a războiului
„Cartea Albă” nu este destinată exclusiv specialiștilor din Ucraina, ci este concepută ca o resursă practică pentru decidenți, jurnaliști, analiști, diplomați și cercetători.
Scopul este de a ajuta cititorii să recunoască modul în care sunt construite narațiunile, cum circulă acestea, cine le amplifică și ce audiențe vizează.
Frolova a precizat că exemplare în limba engleză sunt deja distribuite misiunilor diplomatice și organizațiilor partenere, iar versiunile electronice sunt difuzate mai larg. Obiectivul este ca cei care se confruntă cu războiul informațional al Rusiei din afara Ucrainei să nu mai fie luați prin surprindere.
Semnificația profundă a volumului constă în transformarea experienței ucrainene într-un set de cunoștințe democratice comune. Metodele descrise – saturarea emoțională, falsificarea istoriei, inversarea morală, influența ascunsă sub forma dezbaterii, manipularea platformelor digitale – nu sunt specifice doar Ucrainei, ci afectează întreaga lume democratică.
Cărțile nu opresc rachete și nu închid ferme de troli. Dar pot face ceva esențial: pot numi mecanismele suficient de clar încât să nu mai poată fi ignorate. În acest sens, lansarea „Cărții Albe” nu este doar un eveniment editorial la Kiev, ci un avertisment din prima linie a războiului informațional și o invitație adresată lumii democratice de a trata propaganda nu ca pe un zgomot de fond, ci ca pe o armă reală.
Odată ce înțelegem războiul informațional, restul începe să capete sens, iar eforturile pot fi direcționate mult mai eficient.
Editor : Ș.A.
