Zborurile întârziate nu mai sunt provocate doar de vreme sau probleme tehnice. Deșeurile spațiale care reintră necontrolat în atmosferă pot bloca temporar zone întregi de trafic aerian, afectând mii de pasageri. Tot mai des, autoritățile sunt nevoite să închidă rute de zbor din cauza resturilor de sateliți care cad spre Pământ, un risc în creștere odată cu aglomerarea orbitelor.
Pe măsură ce lansările de sateliți se înmulțesc rapid, iar resturile orbitale cresc, autoritățile din aviație se străduiesc să prevină ca deșeurile spațiale să provoace următoarea mare perturbare a traficului aerian, relatează Euronews. Deși sună ca un film prost cu dezastre, experții avertizează că fragmentele de satelit reprezintă un risc tot mai mare pentru operatorii aerieni.
Până în prezent, nu au existat cazuri confirmate în care un avion comercial să fie lovit de deșeuri spațiale, însă probabilitatea se schimbă pe măsură ce numărul sateliților aflați pe orbită și frecvența zborurilor de pasageri cresc.
Un studiu publicat recent în Scientific Reports a arătat că există o probabilitate de 26% în fiecare an ca reintrarea necontrolată a unei rachete în atmosferă să aibă loc deasupra unor regiuni intens circulate, precum nordul Europei, nord-estul Statelor Unite sau marile hub-uri din Asia-Pacific.
Citește și O casă din Florida a fost lovită de gunoi spațial care i-a distrus acoperișul și a trecut prin două etaje: „Aproape mi-a lovit fiul”
Totuși, acest lucru nu înseamnă că există o probabilitate de 26% ca un avion să fie lovit. EUROCONTROL, organizația care gestionează traficul aerian în 42 de țări, a declarat că acest procent indică probabilitatea ca traiectoria unei rachete aflate în cădere să traverseze spații aeriene aglomerate, ceea ce obligă autoritățile să le închidă preventiv. În realitate, probabilitatea globală a unei coliziuni reale cu un avion rămâne extrem de scăzută și este estimată la aproximativ una la un milion de ani, pe baza nivelurilor actuale de trafic.
Chiar și o închidere „preventivă” poate avea însă un impact major asupra călătorilor. De exemplu, în 2022, o parte din spațiul aerian al Spaniei și din cel al Franței a fost închisă pentru zboruri, de-a lungul uneia dintre traiectoriile estimate ale resturilor unei rachete chineze. Acest eveniment a întârziat sute de zboruri și a costat milioane de euro, deși niciun avion nu a fost lovit, iar fragmentele au căzut în cele din urmă în ocean, la mii de kilometri distanță.
De ce sunt atât de rezistente deșeurile spațiale
Un motiv-cheie al îngrijorării este faptul că echipamentele spațiale sunt construite pentru a fi extrem de rezistente. Stijn Lemmens, analist principal pentru deșeuri spațiale la Agenția Spațială Europeană, spune că „problema este că atunci când proiectezi un obiect pentru a ajunge în spațiu, acesta trebuie să supraviețuiască lansării, deci este puternic și rigid”.
Rezervoarele de combustibil fabricate din titan de înaltă calitate sunt, de exemplu, unele dintre cele mai frecvente fragmente de deșeuri spațiale. Cele mai multe resturi nu pot fi identificate ușor. Lemmens a declarat că acestea arată „ca o piesă de echipament băgată într-un cuptor”, rămânând doar o bucată de metal erodat.
Citește și O „minge de foc” a străbătut cerul României. Fizician: A fost un satelit Starlink care a reintrat necontrolat în atmosferă
Pentru a înțelege mai bine procesul fierbinte al revenirii pe Pământ, ESA pregătește o misiune revoluționară numită Destructive Reentry Assessment Container Object (DRACO), programată pentru lansare în 2027. Acest satelit, de mărimea unei mașini de spălat, este practic o „misiune sinucigașă”, menită să-și înregistreze propria distrugere din interior.
Pe măsură ce satelitul începe să ardă, o capsulă indestructibilă special concepută, de 40 de centimetri, va funcționa ca o „cutie neagră”. Aceasta va fi conectată la 200 de senzori și patru camere, care vor măsura temperaturile și solicitarea metalului pe măsură ce se dezintegrează.
După ce satelitul principal se va transforma în praf, capsula va plonja spre ocean, va desfășura o parașută pentru a încetini căderea și va transmite temporar datele către un satelit geostaționar, pentru a fi analizate de experți. Aceste informații sunt vitale deoarece, după cum notează Lemmens, „în prezent este imposibil să recreăm exact aceste condiții pe Pământ”.
Următorul pas: sateliți care se dezintegrează
Datele obținute de la DRACO îi vor ajuta pe ingineri să proiecteze sateliți concepuți să se dezintegreze complet în atmosferă, proiectați să se vaporizeze complet înainte de a ajunge la altitudinile la care zboară avioanele pline de turiști.
După zece ani de cercetare, ESA testează tehnologii precum șaibe și suporturi care se dezintegrează și acționează ca puncte de declanșare pentru dezintegrarea navei la reintrare. Inginerii analizează și înlocuirea rezervoarelor din titan cu aliaje de aluminiu, care se topesc mai ușor, deși Lemmens avertizează că „o soluție pentru un satelit poate să nu funcționeze pentru altul”.
Obiectivul pe termen lung este ca reintrările controlate, în care un obiect este ghidat spre o zonă izolată din ocean, să devină standardul pentru toate etapele mari ale rachetelor.
Un cer tot mai aglomerat
Cerul nostru devine din ce în ce mai aglomerat. Traficul aerian în Europa este estimat să crească cu până la 2,4% anual până în 2050, iar tendința este clară spre mai multe zboruri pe distanțe lungi, ajustări ale rutelor pentru a evita riscurile geopolitice și optimizarea timpilor de zbor pentru reducerea emisiilor.
La aceasta se adaugă o nouă categorie de „călători aerieni”: turiștii spațiali suborbitali, baloanele de comunicații de mare altitudine și, posibil în viitorul apropiat, vehiculele hipersonice. Zonele urbane dense vor începe, de asemenea, să aibă drone de transport de pasageri cu decolare și aterizare verticală.
Gestionarea riscurilor va necesita o coordonare mult mai bună între controlorii de trafic aerian și comunitatea spațială. EUROCONTROL lucrează pentru a renunța la reacțiile „de la caz la caz” și pentru a crea un serviciu permanent care să monitorizeze evenimentele spațiale în timp real. Scopul este obținerea unei imagini multilayer, de la cerul urban până la orbita joasă a Pământului.
Pe viitor, EUROCONTROL dorește o coordonare mai bună, inclusiv din partea companiilor private din industria spațială, prin simulări comune între companii aeriene, armată și operatori de nave spațiale.
În final, dacă resturile reușesc să treacă de atmosfera superioară, agenția solicită transparență totală cu privire la modul și motivele pentru care un fragment de metal sau material compozit a ajuns la altitudini mai periculoase. Pe scurt: dacă bucata ta de navă fumegândă ajunge pe Pământ, asumă-ți responsabilitatea și împărtășește datele, pentru a contribui la siguranța tuturor călătorilor.
Citește și Bruxelles-ul ia noi măsuri pentru a rezolva problema deșeurilor spațiale. „Începe să arate ca o junglă acolo sus”
Editor : M.I.
