Următorul hegemon al Europei: Care sunt riscurile reînarmării Germaniei și de ce soluția „cătușelor de aur” ar putea salva continentul

Germania a cheltuit anul trecut pe înarmare mai mult decât orice altă țară europeană și este de așteptat să ajungă la un buget pentru apărare de 189 de miliarde de dolari până în 2029 – de trei ori mai mult decât în 2022. Dacă va continua în acest ritm, țara va deveni din nou o mare putere militară, ceea ce prezintă multe avantaje în vederea apărării Europei, dar și unele riscuri, precum declanșarea unei noi ere a competiției și instabilității pe continent, în special dacă puterea federală ajunge în mâinile unui partid extremist ca Alternativa pentru Germania (AfD), se arată într-o analiză Foreign Affairs.

După mai multe amânări, „punctul de cotitură” (Zeitenwende) al Germaniei – angajamentul pe care Berlinul l-a luat în 2022 de a deveni unul din liderii apărării Europei – pare că va deveni realitate.

Europeni s-au bucurat, în mare parte, să vadă că Germania își reface armata pentru a contracara amenințarea venită din partea Rusiei. Totuși, dacă nu este controlată, dominația militară germană ar putea în cele din urmă să creeze diviziuni în Europa.

Franța se teme de o Germanie puternică din punct de vedere militar – la fel și mulți dintre polonezi. Franța, Polonia și alte state europene ar putea încerca să contrabalanseze Germania, ceea ce ar distrage atenția de la Rusia și ar lăsa Europa divizată și vulnerabilă.

Franța ar putea încerca să își reafirme rolul de principală putere militară a Europei, ceea ce ar stârni din nou o rivalitate cu Germania. Astfel de scenarii de coșmar ar fi și mai riscante dacă ajunge la putere partidul de extremă dreapta AfD, care continuă să crească în sondaje.

Germania trebuie să își refacă armata din cauza pericolelor din exterior cu care se confruntă în acest moment Europa. Niciun alt guvern european nu are capacitatea fiscală pe care Berlinul o deține.

Dar, Germania trebuie să recunoască riscurile pe care le presupune reînarmarea și să țină sub control această forță prin integrarea sa mai profundă în structurile militare ale Europei, scrie Liana Fix, cercetătoare a Consiliului pentru Relații Externe.

Dacă integrarea europeană în domeniul apărării nu va avea loc, reînarmarea Germaniei ar putea produce o Europă mai divizată, plină de neîncredere și mai slabă – exact opusul a ceea ce Berlinul încearcă să realizeze.

Acum, când Statele Unite par să își reducă din atenția și resursele pe care le-a îndreptat în mod tradițional înspre Europa, vechea competiție dintre marile țări europene riscă să renască.

Europa riscă să devină un pion în jocul marilor puteri: Rusia, China și Statele Unite

Germania vrea ca producția de arme să rămână ferm în mâinile guvernelor naționale și respinge un rol de coordonare mai important pentru Comisia Europeană. Industria de apărare are nevoie acum de un proces de europenizare și o piață unică pentru armament, însă politicile Berlinului îndreaptă acest sector într-o altă direcție, potrivit lui Fix.

Franța, Italia, Suedia și alte țări europene au investit, de asemenea, în apărare, însă niciuna dintre ele nu poate egala bugetul Germaniei, care plănuiește să cheltuie peste 750 de miliarde de dolari pentru armată în următorii patru ani.

Politicienii germani spun că nu vor ca țara lor să suporte costurile unor cheltuieli interne exuberante ale unor guverne din UE pe care Berlinul le consideră mai puțin responsabile din punct de vedere fiscal, mai ales în condițiile în care economia țării stagnează.

Acesta este, însă, un argument care ignoră faptul că bugetele echilibrate și creșterea economică a Germaniei din trecut s-a bazat mult timp pe exporturile către China și energia ieftină din Rusia, fără a ține cont de riscurile politice ale finanțării unor regimuri care amenință securitatea Europei și nu numai.

Berlinul susține că parteneriatele sale cu alte guverne europene vor face ca banii pe care Germania îi cheltuie pe apărare să fie în folosul întregului continent. Chiar dacă firmele germane sunt cele care beneficiază cel mai mult de pe urma cheltuielilor pe apărare, „tortul este destul de mare ca toată lumea să ia o felie”.

Mai mult, Berlinul consideră că staționarea unor trupe germane în țările baltice și, poate, și în alte țări europene pe viitor reprezintă o dovadă clară că susține interesele întregii Europe și nu se concentrează doar pe propria sa reînarmare.

Ceea ce oferă acum Germania nu va fi destul încât să liniștească apele în unele țări europene în legătură cu dominația germană, în special în condițiile retragerii Statelor Unite din Europa și nesiguranței legate de NATO.

Oricât de mulți europeni ar fi entuziasmați că Germania își reface armata, mulți au început deja să se întrebe cum plănuiește Berlinul să își integreze armata și industria de apărare cu restul Europei.

Dacă Europa va ajunge divizată și destabilizată de competiția internă, atât UE, cât și NATO ar putea paraliza. Rusia ar putea profita de ocazie ca să testeze cât de dispuse sunt statele NATO să aplice prevederile articolului 5 privind apărarea colectivă, în timp ce își continuă războiul din Ucraina.

China ar putea să exploateze economic Europa, amenințându-i forța industrială, iar Statele Unite ar putea mult mai ușor să manipuleze continentul, dacă Washingtonul va deveni o putere ostilă, așa cum sugerează recentele acțiuni îndreptate împotriva Groenlandei.

Cu alte cuvinte, o Europă divizată ar deveni un pion în jocul marilor puteri.

„Cătușele de aur”: calea prin care Germania se poate reînarma fără să declanșeze haosul în Europa

Există și pentru Germania o cale să își extindă puterea militară fără să declanșeze o nouă eră a rivalității în Europa – poate chiar și în cazul în care ajunge să fie guvernată de AfD.

Soluția este ca țara să accepte ceea ce istoricul Timothy Garton Ash numea „cătușele de aur”: restricții asupra suveranității sale printr-o integrare mai mare cu vecinii săi europeni.

Mai mulți lideri germani au făcut acest compromis în trecut. Adenauer a integrat noua armată a Germaniei de Vest în NATO. Pentru reunificarea cu Germania de Est, Kohl a schimbat marca germană pentru euro, cedând suveranitatea monetară a Berlinului. Liderii germani de azi le-ar putea urma exemplul, scrie cercetătoarea Centrului pentru Relații Externe.

Ar putea începe prin acceptarea unei datorii europene comune pentru apărare, ceea ce le-ar permite altor țări cu bugete mai mici decât Germania să cheltuie generos pe reînarmare fără să se îndatoreze și mai mult și fără să riște noi retrogradări ale ratingului de credit, așa cum s-ar putea întâmpla cu Franța.

Germania ar putea, de asemenea, să promoveze o integrare mai puternică a industriilor naționale de apărare din Europa, inclusiv prin extinderea colaborărilor în cazul propriilor sale proiecte, în loc să aloce aproape toate fondurile de reînarmare numai producătorilor germani.

Dacă Germania ar participa la crearea unor companii de apărare cu adevărat paneuropene, urmărind modelul Airbus, creat ca un consorțiu aviatic european ce oferă o alternativă la producătorii din SUA, ar scădea temerile legate de o nouă Germanie dominantă și ar face ca reînarmarea Europei să fie un proces mult mai eficient și cu un potențial mai mare.

Europa ar trebui să înființeze structuri de comandă care integrează eficient armata germană alături de celelalte forțe armate europene, oferind o alternativă la structurile NATO atunci când apar tensiuni în relația transatlantică.

O astfel de integrare militară ar supune Germania unui proces decizional colectiv și ar oferi protecție chiar și împotriva unui posibil guvern condus de AfD, întrucât ar fi imposibil pentru Berlin să scoată armata germană din inițiativele comune fără să adopte măsuri drastice și nepopulare, precum ieșirea din UE sau alte instituții europene de cooperare.

Riscul fragmentării continentului ar trebui să descurajeze Statele Unite să își mai retragă trupele din Europa sau să susțină partide precum AfD. Dacă Europa se întoarce la era competiției între marile puteri, Washingtonul va fi nevoit să aloce mai multe resurse decât a făcut-o în ultimele decenii pentru a împiedica declanșarea haosului în Europa – exact ceea ce Casa Albă încearcă să evite.

Editor : Raul Nețoiu