Oamenii care se luptă cu elefanții: Cum a ajuns un proiect de salvare a animalelor sălbatice să provoace un conflict devastator
Data actualizării: Data publicării:
În ultimii trei ani, conflictul dintre fermierii din Zambia și elefanții din parcul național Kasungu din Malawi, s-a soldat cu 26 de persoane moarte, sute de elefanți uciși, sute de case distruse și pagube de 4,5 milioane de dolari în agricultură. Foto: Profimedia Images
La granița dintre Zambia și Malawi, elefanții îi calcă în picioare pe fermieri, iar aceștia îi împușcă pe elefanți, după ce un proiect de conservare prost implementat a declanșat unul dintre cele mai devastatoare conflicte între oameni și animale sălbatice din ultimele decenii. Zeci de persoane au murit, recoltele necesare pentru a combate foametea în regiune au fost distruse, iar braconajul este din nou în floare – consecințele nefericite ale unei campanii bine intenționate.
Fondul Internațional pentru Bunăstarea Animalelor (IFAW), un grup de conservare a naturii și protejare a animalelor cu sediul în Olanda, a ajutat guvernul din Malawi, în 2022, să mute 263 de elefanți din Parcul Național Liwonde, unde elefanții deveniseră prea numeroși, în Parcul Național Kasungu, care avea mult mai puțini elefanți – o călătorie de 450 de kilometri.
Pentru ecologiști, urgența misiunii era clară: populațiile de elefanți au crescut în unele zone sălbatice din Africa, din țări precum Kenya și Zimbabwe, în primul rând datorită reducerii cazurilor de braconaj.
În ciuda acestei reveniri, numărul elefanților din Africa – 415.000 – nu a ajuns nici pe departe la nivelul înregistrat în anii ‘80, atunci când erau 1,3 milioane de elefanți, potrivit Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii.
„Obiectivul era să reducem din presiunea pusă asupra [parcului] Liwonde și să ajutăm la refacerea unei populații viabile în Kasungu”, a spus un purtător de cuvânt al IFAW pentru Wall Street Journal.
263 de elefanți din Parcul Național Liwonde, unde elefanții deveniseră prea numeroși, au fost mutați în Parcul Național Kasungu. Lipsa surselor de hrană i-a adus în conflict cu localnicii. Foto: Profimedia Images
Aproape jumătate dintre elefanții transferați în Kasungu au fost deja uciși
Eforturile făcute în anul 2022 au triplat populația de elefanți din Kasungu, susținând totodată și industria turismului în Malawi. IFAW a folosit imaginile cu elefanți ridicați cu macarale ca să strângă bani și pentru alte proiecte de conservare a naturii.
La doar 24 de ore după ce au fost eliberați, însă, elefanții s-au aventurat dincolo de marginea parcului, au trecut granița înspre Zambia și au omorât doi fermieri.
În ultimii trei ani, 26 de persoane au murit călcate în picioare de elefanți, alte zeci de persoane au fost rănite, sute de case au fost distruse, iar pagubele aduse culturilor agricole au ajuns la 4,5 milioane de dolari, potrivit Warm Heart Initiative, o organizație care oferă sprijin social și susține interesele localnicilor.
În plus, aproape jumătate dintre elefanții transferați în Kasungu au fost, cel mai probabil, uciși deja, de cele mai multe ori de fermieri care se răzbună pentru distrugerile provocate de animale. Îngrijitorii parcului au găsit, la finalul anului 2024, cinci elefanți care fuseseră împușcați în Zambia și care au murit după ce s-au întors răniți în Malawi.
„Elefanții sunt animale foarte inteligente; fac cam ce vor ei tot timpul”, a spus Adam Hart, cercetător specializat în conservarea naturii de la Universitatea din Gloucestershire, Anglia. „Este foarte riscant să îi muți.”
Cu 10 ani în urmă, din cei 1.200 de elefanți câți trăiau în Kasungu în anii ‘70, mai erau doar 50. Foto: Profimedia Images
Oficialii IFAW și cei din Malawi au construit garduri în jurul parcului național, mai puțin în secțiunea care formează și granița dintre Malawi și Zambia. Ambele țări au fost de acord ca granița să rămână deschisă pentru a le permite animalelor sălbatice să traverseze zona liber.
„Translocările din Kasungu nu au fost bine planificate”, a spus Hart. Localnicii nu au fost consultați, avertizați sau instruiți cum să gestioneze situația.
O luptă pentru resurse între oameni și elefanți. Peste șase milioane de oameni din Malawi și Zambia se confruntă cu foametea
După ce un localnic din Zambia a murit încercând să fugă din calea elefanților, vecinii lui s-au înarmat cu puști și sulițe și au alungat animalele cât mai departe de graniță. Mai mulți elefanți au fost uciși în aceste confruntări.
Seceta prelungită care a lovit această regiune a făcut ca oamenii și elefanții să se lupte pentru resurse. Peste șase milioane de oameni din Malawi și Zambia se confruntă cu foametea, după ce recoltele lor au fost distruse și animalele domestice au murit de foame, potrivit ONU.
Un singur elefant poate consuma până la 300 de kilograme de vegetație și peste 200 de litri de apă într-o singură zi. Nu există destule resurse în Kasungu ca să poată susține o populație așa de mare de elefanți; astfel, animalele intră pe pământurile sătenilor și le mănâncă recoltele.
Aproape jumătate dintre elefanții transferați în Kasungu au fost, cel mai probabil, uciși deja, de cele mai multe ori de fermieri care se răzbună pentru distrugerile provocate de animale. Foto: Profimedia Images
Cu 10 ani în urmă, din cei 1.200 de elefanți câți trăiau în Kasungu în anii ‘70, mai erau doar 50. Până la mijlocul anului 2022, populația parcului a crescut la 120 – cei mai mulți dintre ei rămâneau în arealul protejat. Proiectul IFAW a crescut numărul elefanților la 383.
Elefanții mai bătrâni „vor încerca mereu să îi conducă pe ceilalți să caute noi surse de hrană sau să meargă înapoi în locul de unde au fost luați”, a explicat Evans. „Întrucât satele sunt așa de aproape de parc, acest conflict nu este surprinzător.”
„Conflictele dintre oameni și elefanți sunt, din păcate, inevitabile oriunde oamenii și animalele sălbatice coexistă”, a spus și un purtător de cuvânt al IFAW.
Un fost angajat al IFAW, Michael Labuschangne, conduce eforturile împotriva proiectului din Kasungu. El a fondat Warm Heart Initiative după confruntările care au avut loc între localnici și elefanți.
Labuschagne a descris proiectul drept un caz de „imperialism al conservării”, în care comunitățile sărace suportă costul acțiunilor ecologiștilor străini.