Sari la conținut

Rusia și doctrina știrilor false. Rolul informației în războiul hibrid

NATO trebuie să se apere în spațiul cibernetic la fel de eficient ca și în aer, la sol sau pe mare, stabileau în iulie, la Varșovia, liderii celor 28 de state aliate. Ulterior,  atacurile hackerilor care au acționat la ordinele Rusiei, precum și răspândirea de știri false au confirmat că informația este o armă cu un potențial distructiv imens în războiul hibrid. Război care are în spate ceea ce presa occidentală numește „doctrina Gherasimov”.

NATO Chiefs of Defence meetings - Military Committee in Chiefs of Defence Session (MR/CS) with NRC (NATO-Russia Council)

Valeri Gherasimov / FOTO: nato.int

În 2013, generalul Valeri Gherasimov, pe atunci șeful Statului Major al armatei ruse, a scris un articol în care a indicat direcțiile strategice de urmat în cazul unei confruntări.

„În secolul al XXI-lea, am remarcat o tendință de estompare a graniței dintre starea de război și cea de pace. Războaiele nu mai sunt declarate și, odată începute, se desfășoară după un tipar neobișnuit”. Așa își începea oficialul rus argumentația apărută în „Curierul militar-industrial”, o publicație a armatei.

„Regulile de război însele s-au schimbat. Rolul mijloacelor non-militare în atingerea obiectivelor politice și strategice a crescut și, în multe cazuri, aceste mijloace au o eficiență mai mare decât puterea armelor. Metodele aplicate într-un conflict se concentrează mai mult în direcția utilizării la scară largă a măsurilor politice, economice, informaționale, umanitare, ținându-se cont de potențialul de protest al populației”, preciza Valeri Gherasimov.

Spațiul informațional, un câmp de luptă

În opinia sa, revoltele din Orientul Mijlociu și Nordul Africii sunt evenimente specifice războiului secolului al XXI-lea. Violențele din timpul „Primăverii Arabe” confirmă faptul că „un stat perfect funcțional și prosper poate să fi transformat în scena unui cumplit conflict armat, să devină victima intervenției străine și să cadă pradă haosului, catastrofei umanitare și războiului civil”, mai spunea Gherasimov.

Și trage și o concluzie importantă pentru ce avea să urmeze:„Spațiul informațional deschide posibilități asimetrice extinse pentru reducerea potențialului combativ al adversarului. În nordul Africii, am fost martorii folosirii tehnologiei pentru influențarea structurilor statului și a populației, cu ajutorul rețelelor de informare. Este necesară perfecționarea acestor activități în spațiul informațional, inclusiv pentru apărarea obiectivelor noastre”.

Acțiunile asimetrice, utilizate la scară largă

Valeri Gherasimov remarcă, în acest context, avantajul noilor tehnologii informaționale. „Noile tehnologii informaționale au permis reducerea semnificativă a decalajelor spațiale, temporale și informaționale între forțele din teren și organismele de control. Confruntările frontale între unități mari de forțe la nivel strategic și operațional devin, treptat, o amintire. Acțiunile de la distanță îndreptate împotriva inamicului, fără contact direct, devin principalul mijloc de atingere a scopurilor operaționale și de luptă. Înfrângerea inamicului se face în întreaga profunzime a teritoriului său”, scria fostul șef al Statului Major al armatei ruse.

Acțiunile asimetrice sunt utilizate la scară tot mai largă, permițând anularea avantajelor inamicului într-un conflict armat. Printre aceste acțiuni de numără folosirea forțelor speciale și a opoziției interne pentru a crea un front operațional continuu pe întreg teritoriul statului inamic, la care se adaugă acțiuni informaționale, dispozitive și alte mijloace perfecționate constant”, a adăugat Valeri Gherasimov.

Iar printre „acțiunile informaționale” se numără și răspândirea de știri false. „Armata, tehnologia, informația, diplomația, economia, cultura sunt toate instrumente controlate de stat și folosite pentru atingerea unui singur set de obiective strategice”, scria, recent, Molly K. McKew, fost consilier al ex-președintelui georgian Mihail Saakașvili, precum și al premierului moldovean Vlad Filat, în perioada 2014-2015.

„Războiul informațional nu urmărește crearea unui adevăr alternativ, ci erodarea capacității noastre de a distinge adevărul. Nu este vorba despre propagandă, ci despre tehnici mai subtile, cunoscute în Rusia ca „măsuri active” și „control reflexiv”. Obiectivul acestor tehnici: să ne facă pe noi – țintele - să acționăm împotriva propriilor interese”, adăuga Molly K. McKew.

Volumul câștigă lupta cu credibilitatea

„Acțiunile informaționale” s-au rafinat din 2013, anul apariției „doctrinei Gherasimov.

În Statele Unite, atacurile cibernetice asupra serverelor Comitetului Național Democrat au fost dublate de răspândirea de informații false despre rivalii candidatului republican la alegerile prezidențiale din noiembrie, Donald Trump, care se va instala, mâine, la Casa Albă. 

Într-un raport pentru Rand Corporation, cercetătorul Christopher Paul remarcă patru caracteristici esențiale ale noului model de propaganda rusă.

1. Volumul mare. Asta presupune folosirea unui număr mare de mass-media tradiționale, site-uri de știri false și armate de trolli plătiți. Cei din urmă sunt provocatori care primesc diverse sume de bani pentru a genera dezbateri aprinse, a profera insulte și a polua, astfel, discuțiile de pe rețelele sociale și de pe forumuri.

2. Rapiditatea și continuitatea. Informațiile care servesc obiectivelor strategice ale Kremlinului trebuie să devină „virale”, prin transmiterea 24 de ore din 24 pe canalele menționate mai sus. Cu ce scop spune chiar Valeri Gherasimov: „Pauzele tactice și operaționale pe care le-ar fi putut exploata inamicul dispar”.

3. Falsitatea sau, cum o numește Christopher Paul, „neangajarea față de realitatea obiectivă”. Uneori, știrile conțin un sâmbure de adevăr, dar distorsionează realitatea. De multe ori însă, ceea ce se transmite este pură ficțiune, fotografii trucate, evenimente înscenate.

4. Lipsă de consistență. Deși, în mod tradițional, consistența și persuasiunea merg mână în mână, propaganda rusă a demonstrat că „țintele” pot fi convinse și altfel. În discuțiile despre temele de interes pentru Rusia, propagandiștii aruncă peste dezbaterea cu argumente „o pleavă de explicații alternative, teorii și acuzații, pentru a distrage atenția și a observa care zvonuri devin credibile”.

Pe aceeași temă