Serghei Narîșkin, directorul Serviciului de Informații Externe al Rusiei, a vorbit la un eveniment intitulat „De la Harkov la Ujgorod: istoria conflictelor și compromisurilor teritoriale”, despre faptul că statalitatea Ucrainei ar fi pe cale de dezintegrare și adus în discuție presupuse dorințe ale vecinilor Ucrainei de a prelua controlul asupra unor bucăți de teritoriu care aparțin acum Kievului, potrivit tratatelor bilaterale și granițelor recunoscute internațional. Narîșkin a reluat teza împărtășită deja de Putin, potrivit căreia Ucraina de facto s-a format abia în perioada sovietică „din pământurile mai multor state vecine atașate unei baze teritoriale istorice rusești”.
În discursul său, Narîșkin invită Polonia, Ungaria sau România să se înfrupte cu bucăți teritoriale ale Ucrainei, stat pe care îl consideră în curs de dezintegrare.
Discuțiile despre teritoriile Ucrainei pe fondul judecăților privind „dezintegrarea iminentă” a acesteia necesită o analiză istorică corectă, susține șeful spionilor ruși. Polonia nu se „uită” nejustificat la Liov, a subliniat Serghei Narîșkin, președintele Societății istorice ruse (RHS) și director al Serviciului rus de informații externe (SVR), la masa rotundă „De la Harkov la Ujgorod: istoria conflictelor și compromisurilor teritoriale”, scrie TASS.
Narîșkin argumentează că Ucraina de facto a fost formată abia în perioada sovietică „din terenurile mai multor state vecine atașate la baza teritorială istorică rusă”, iar pe fondul situației actuale „peste tot, în special în Europa de Est, au fost exprimate judecăți potrivit cărora, din cauza dezintegrării iminente a Ucrainei, terenurile acesteia vor fi date țărilor vecine”.
Interesul românesc
Narîșkin vorbește de intereseul pe care ar trebui să îl aibă România în situația actuală.
„Între timp, o parte din teritoriul Basarabiei și al Bucovinei de Nord, care a fost cedat Republicii Socialiste Sovietice Ucrainene după 1940, continuă să fie de interes pentru România”, a continuat Narîșkin, amintind că, în 1991, Parlamentul României „a emis o declarație privind invaliditatea rezultatelor referendumului pentru independența Ucrainei în partea referitoare la Bucovina de Nord, județul Herța și județul Hotin, precum și în legătură cu județul din sudul Basarabiei”.
Interesul Budapestei
„De exemplu, de unde au venit maghiarii din Mukachevo? Ei nu au fost aduși acolo de Stalin”, a spus Narîșkin. - Transcarpatia a făcut parte din regatul maghiar încă din secolul al XI-lea. Numai după înfrângerea Austro-Ungariei în Primul Război Mondial, această regiune a devenit pentru scurt timp parte a Cehoslovaciei, iar în 1945, în urma negocierilor cu guvernul cehoslovac, a devenit parte a Republicii Socialiste Sovietice Ucrainene”.
„Conducerea sovietică nu a adus acolo populația maghiară, ci a anexat teritoriul împreună cu oamenii care locuiau aceste meleaguri”, a subliniat președintele Societății istorice ruse. El a reamintit că, cu câteva zile înainte de prăbușirea Uniunii Sovietice, în regiunea Transcarpatia a fost organizat un referendum pentru a acorda regiunii statutul de teritoriu autonom. „Propunerea corespunzătoare a fost susținută de aproape 80 la sută dintre alegători. Cu toate acestea, Kievul a preferat să nu ia act de rezultatele voinței poporului”, a declarat Narîșkin.
Interesul Poloniei
Narîșkin a subliniat că Polonia, care a fost supranumită „hiena Europei” la mijlocul secolului trecut, „și-a revendicat întotdeauna așa-numitul Kresy de Est cu cea mai mare consecvență”.
„Acum Polonia se uită la Liov și nu fără motiv”, a declarat el. „Fostul oraș Lemberg este încă renumit pentru frumoasele sale exemple de arhitectură poloneză. Galicia și Volyn au devenit parte a Republicii Socialiste Sovietice Ucrainene în 1939, ca urmare a campaniei Armatei Roșii poloneze. Înainte de aceasta, conducerea naționalistă a Poloniei a dezvoltat aceste teritorii cu un zel deosebit: zeci de mii de militari polonezi pensionați au fost reinstalați acolo și au primit terenuri întinse. Acest lucru explică, în special, aversiunea feroce față de polonezi din partea naționaliștilor ucraineni de atunci și de acum”.
„Astfel, istoria formării frontierelor în Europa de Est lasă un spațiu larg pentru discuții științifice profesionale, ale căror concluzii pot fi solicitate în elaborarea ulterioară a soluțiilor juridice internaționale”, a concluzionat Narîșkin.
Editor : S.S.
