Video Cum a renăscut castelul considerat „Peleșul Transilvaniei”, după ce a trecut printr-o „reabilitare nereușită” la începutul anilor '90
Castelul Karolyi din Carei este considerat un adevărat „Peleş al Transilvaniei”, deși este mult mai puțin cunoscut. Datează de la sfârşitul secolului al XV-lea și a fost prima rezidenţă cunoscută a familiei Károlyi la Carei. Poate fi o destinație perfectă de weekend, cu atât mai mult cu cât a fost reabilitat. Și asta, cu ajutorul fondurilor europene.
Castelul a fost, de-a lungul timpului, reședință, școală, sanatoriu, cazino, muzeu. Până și comuniștii au avut planuri cu acest castel.
Inițial, a fost o rezidenţă, construită din piatră, a familiei Karolyi. Din pricina accentuării pericolului turcesc, a fost transformată treptat într-o cetate dotată cu şant şi zid de fortificare, patru bastioane de colţ, prevăzute cu nişe de tragere pentru tunuri, și a făcut parte din sistemul de fortificaţii împotriva turcilor.
Odată cu aplanarea conflictelor militare din zonă, se nasc însă primele planuri de transformare a cetăţii din Carei într-o clădire cu funcţii în special rezidenţiale. Elementele principale de fortificaţie, bastioanele, sunt demolate, iar cetatea este transformată într-un castel în stil baroc.
Istoria zbuciumată a Castelului din Carei
Bogdan Georgescu, directorul Direcției de Cultură Carei, face un tur de prezentare a castelulului:
„Din 1400 până astăzi a trecut prin foarte multe transformări: casă de piatră, apoi au fost adăugate turnurile și bastionul, plus capela familiei. Ei aveau o capelă separată, aici țineau slujbele. Pe vremea comunismului, aici erau săli de repetiții. În capelă se cânta.
Ce e important de știut, la reabilitare, au fost schimbate instalțiile, la fundație s-a lucrat foarte mult. În interiorul castelului, toate elementele sunt cele originale.
Aici vedem bastionul, partea de capelă. Sunt mai multe influențe, asta îl face mai interesant, are 100 de camere, aproape toate ocupate.
După anii 90, noi spunem că a intrat într-un proces de 'reabilitare nereușită', a fost o idee de a aduce aici trofeele de vânătoare ale fostului dictator Ceaușescu, după care nu a mai existat finanțare. Lucrările au fost oprite, instituțiile de cultură scoase și a fost lăsat în paragină mai rău decât înainte.
În anii 2000 a venit ideea de reabilitare prin fonduri europene”.
De ce erau oglinzi în sala de bal
Sala de baluri a castelului poate fi admirată și astăzi. Reuniunile familiei nobiliare, care au devenit din ce în ce mai fastuoase, au fost mutate cu timpul în curtea interioară, care a fost acoperită. Sala de evenimente păstrează și astăzi parchetul originar, dar și oglinizile, care aveau un rol în desfășurarea balurilor.
„Permanent au fost oglinzi în această sală, erau și pentru design, dar și pentru a urmări mișcarea fiecăruia și de a observa cine cu cine discută și poate că și ce discută”, spune Bogdan Georgescu, directorul Direcției de Cultură Carei.
Una dintre cele mai mari provocări ale vremurilor, la castel, era pentru cei care veneau să facă curte domnițelor din familia Karolyi, care avea un ritual aparte pentru acest lucru.
„Aici avem o sală foarte mică, cu o canapea, și povestea celor din castel spune că aici trebuia să ocupe loc cei care veneau să facă curte domnișoarelor. Și până nu veneau toți membrii familiei acasă, cei de sex feminin - mama, bunica, mătușa, nu putea să intre. Abia atunci putea să intre și să facă curte domnișoarelor. Aici e sufrageria, cel mai greu drum până la următoarea încăpere. Aici era budoarul, încăperea domnișoarelor, cu îndeletniciri de-ale lor și cu aceste covoare care se țeseau în familie”, explică Bogdan Georgescu.
Cum se cântăreau domnițele
„Venim în sala unde este un birou foarte interesant, Biedermeier. Foarte interesant, are mai multe sertare, dar avea un buton dedesubt în momentul în care plecai. E ceea ce numim astăzi închidere centralizată: se închideau toate, ca să nu cumva să lași vreunul deschis”, arată Bogdan Georgescu.
„Aici e baia familiei și una dintre piesele mele preferate: acesta este cântarul. Așa se cântăreau, șezând.
Castelul avea un sistem centralizat de încălzire, cu aburi, care circula pe sub partea de marmură, iar unde nu era, încălzeau prin șeminee și diferite orificii prin care se aducea căldura în sală”, explică specialistul.
Ultima vrăjitoare din sud-estul Europei a fost arsă pe rug la Carei
Castelul găzduiește astăzi și o expoziție de figuri de ceară a personalităților care au marcat istoria județului Satu-Mare și a Careiului în special: scriitori, politicieni, dar și scenete importante ale istoriei, cum ar fi semnarea păcii de la Satu Mare sau scena condamnării ultimei vrăjitoare din sud-estul Europei, care a fost arsă pe rug în Carei.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
