Exclusiv Cum poate Europa să arate forță în era Trump. Antonia Colibășanu: A vorbit pe limba lui și a rezultat un tratament de la egal la egal
„Credem profund în legăturile pe care le avem cu Europa ca civilizație. Vreau să o văd prosperând.” Cuvintele îi aparţin preşedintelui Statelor Unite, sunt din discursul său fluviu, de la Davos. Legătura dintre Europa şi SUA nu s-a rupt, dar cu siguranţă se transformă. Cum va arăta noua relaţie între aliaţii istorici? Primim răspunsuri de la Antonia Colibăşanu, analist principal la Geopolitical Futures.
Cristina Cileacu: Antonia Colibășanu, analist principal la Geopolitical Futures, bine ați revenit la Pașaport diplomatic.
Antonia Colibășanu: Bine v-am regăsit, mulțumesc mult pentru invitație.
Europa își arată forța
Cristina Cileacu: Vorbim după ce s-a terminat deja Forumul Economic de la Davos, unde am văzut multă isterie, aș spune eu, dar în egală măsură și replici destul de la egal la egal între Statele Unite și liderii europeni. Categoric, putem însă spune că vedem o schimbare mai accentuată a relației dintre cei doi aliați, mă refer la Statele Unite și la Europa. Ce ar trebui Europa să facă în această relație, care în mod clar se modifică, dar rămâne stabilă.
Antonia Colibășanu: Cred că Europa învață și observăm o evoluție pozitivă în stilul de abordare a acestei relații. Dacă ar fi ceva pe care aș spune că l-a schimbat în afara abordării diplomatice, aș zice că din punct de vedere politic, în momentul de față pare că avem mai multă coeziune. Ce ar trebui să facă? Să demonstrăm putere. Cam ăsta este jocul care se vede în momentul de față la nivel internațional și cred că Europa a învățat să demonstreze putere prin ceea ce a făcut în ultimele zile. A vorbit puțin pe limba și pe stilul lui Donald Trump, ceea ce a rezultat în tratamentul de la egal la egal. Sigur, stilul lui Donald Trump nu s-a modificat, deci singurul lucru pe care ar trebui să-l facem noi din Europa este să înțelegem care ne sunt obiectivele foarte concret în relația transatlantică și să acționăm în consecință, într-un stil care demonstrează această forță.
Trump negociază prin presiune
Cristina Cileacu: Cum spuneați, reacțiile pe care le are Donald Trump sunt, din punctul unora de vedere, previzibile, în sensul în care escaladează prin declarații halucinante, la propriu, după care, în momentul în care are întâlnirea decisivă cu partenerul de care are nevoie în momentul respectiv, se calmează și dezescaladează. Ce poate să rezulte din acest comportament al lui Donald Trump, pe termen lung?
Antonia Colibășanu: Cred că cel mai important rezultat este o restructurare a forțelor, în ideea în care noi nu înțelegem că este vorba doar de un personaj și nu de America. Dacă, în schimb, statele partenere cu care vorbește Donald Trump sau la care se referă Donald Trump înțeleg că este o manieră de negociere, cred că putem să avem oportunitatea construcției unor noi punți. Avem strategia Statelor Unite pe hârtie, avem intențiile și obiectivele mai mult sau mai puțin clarificate.
Cristina Cileacu: Trebuie s-o și citim, însă.
Antonia Colibășanu: Trebuie s-o și citim. Așa este, noi o citim pentru că asta facem zi de zi, când ne facem meseria, să zic așa. Iar din povestea aceasta trebuie să rezulte acțiune. Cum și ce vrem, cum punem în aplicare, cum discutăm cu partenerul transatlantic. Este evident că din punct de vedere militar, este mult mai puternic decât Europa. Noi construim în schimb o putere militară, care este construită sub presiunea lui Donald Trump. Iar dacă vreți o întrebare majoră din punct de vedere strategic este ce facem cu această construcție? În ce ne transformăm în Europa? Ne transformăm într-o organizație internațională care are personalitate politică și militară, în sensul, să spunem, al coeziunii statale în sens clasic, dacă vreți, sau, dimpotrivă, nu înțelegem că aceasta este o oportunitate și urmează o abordare fragmentară, pentru că se poate întâmpla și acest lucru dacă nu înțelegem presiunea gândirii comune. Cam ăsta este jocul și și din povestea fragmentară apar oportunități, însă acolo apar oportunități nu pentru Europa, apar oportunități care seamănă mai degrabă cu o ordine europeană de dinaintea Primului Război Mondial. Pe când acum avem o voce, avem o piață comună, avem o uniune economică. Se vede foarte clar că Uniunea Economică l-a determinat pe Donald Trump.
Cristina Cileacu: Să dea înapoi.
Antonia Colibășanu: Să dea înapoi. Adică această forță este destul de puternică pentru a putea echilibra.
SUA redesenează harta influenței
Cristina Cileacu: Am putea să spunem că Europa își găsește vocea tot datorită lui Donald Trump, nu din cauza lui Donald Trump. Dar revenind, dacă ne uităm la harta lumii, în ce notă să înțelegem mișcările pe care le face pe toată harta Statele Unite? Pentru că ne uităm la această competiție între SUA, Unchiul Sam, cum i se spune în limbajul comun, și Dragonul + Ursul, adică China + Rusia. Cum să înțeleagă Europa acestă competiție și ce rol să joace în această competiție?
Antonia Colibășanu: Cred că este din 2026, din ce în ce mai clar că e vorba de zonele care susțin fluxurile comerciale și de investiții și că Statele Unite se uită către acele noduri comerciale care devin noduri de influență și pentru China, și pentru Rusia. Povestea arctică, de exemplu. Aflăm în ultimile zile mai mult isteric, mai puțin isteric, depinde ce ascultăm și ce gândim și ce înțelegem din toată povestea aceasta, aflăm că e vorba, de fapt, despre competiția cu China, în primul rând, și cu Rusia. De asemenea, în zona sudică, să zic așa, emisfera sudică, avem oportunități unde am discutat până acum câțiva ani despre China și ce face China în zona sudică, în emisfera sudică, discutăm din ce în ce mai mult atunci când vine vorba de Africa, de pildă, și de Orientul Mijlociu, de activitatea Rusiei de influență din zona aceasta, alături de China, uneori, dar nu întotdeauna în tandem. Și atunci noi trebuie să înțelegem că e prin rezultat, o situație în care se restructurează nu doar comerțul mondial, dar și geografia virtuală. Pentru că geografia, în momentul de față, înseamnă și comunicații, înseamnă și interconectări și așa mai departe. Și atunci, oportunitatea Europei este să ia parte la toată această poveste, tocmai pentru că noi avem forța comercială a unei standardizării economice și putem să jucăm ca o putere, zic eu, destul de mare din punct de vedere economic, cu toate părțile, mai ales în condițiile în care Rusia este din ce în ce mai slăbită. Și atunci există această oportunitate de a vedea din echilibrarea de forță și din parteneriatul pe care noi l-am avut și îl avem în continuare cu America, de a vedea oportunitățile economice și de creștere, ceea ce ne cam trebuie. Mai mult decât atât, tot pe zonele acestea de noduri de influență apar din ce în ce mai importante așa-numitele zone de frontieră. În geopolitică, noi le tratăm un pic separat aceste zone de frontieră, pentru că ele au atât aspect de influență politică, dar mai ales aspect de oportunitate economică, inclusiv în situația conflictelor și crizelor, în aceste zone, prin parteneriate, prin alianțe se construiesc afacerile mari care duc către alianțe strategice viitoare. Și atunci, în Europa, discuția despre creștere economică, despre gândirea unei puteri militare militare.
Cristina Cileacu: Comune.
Antonia Colibășanu: Apare tocmai din această oportunitate a zonelor de frontieră pe care, apropo, noi le cunoaștem dinainte să le cunoască Statele Unite, dinainte să le cunoască alte puteri mijlocii din zonă.
Europa își afirmă prezența globală
Cristina Cileacu: Suntem mai vechi pe harta lumii. Deci așa să înțelegem faptul că Uniunea Europeană, prin vocea Ursulei von der Leyen, în principal, dar evident cu acordul tuturor statelor, poate cu o paranteză, uneori Ungaria este în altă notă față de restul de state, merge către parteneriate cu India, de pildă, cu chinezii. Pe alocuri vedem o mai multă deschidere din partea statelor Uniunii Europene, dar nu numai. Mă uit și la Marea Britanie. Este un avantaj să facem parteneriate acolo unde ne înțelegem, dar mai puțin pe domenii-cheie. Cum să vedem această nouă deschidere către India, către China, către America Latină, pe care o are Europa?
Antonia Colibășanu: Cred că trebuie să ne recalibrăm gândirea în ideea interesului pe care îl avem și interesul este în primul rând legat de securitate. Ce aduce securitate populației europene și atunci când vine vorba de securitate, bine ar fi să poţi să controlezi totul acasă la tine. Sigur că în contextul actual, nimeni nu mai este independent, pentru că ne leagă globalizarea natural, prin fluxuri economice, prin fluxuri comunicaționale, ba mai mult, apare și geografia spațială. Și atunci trebuie să negociem în zona aceasta securitară ce ne este cel mai aproape, unde avem limbajul comun, unde avem cea mai multă istorie, ca să putem să înțelegem limbajul respectiv, pe românește, foarte simplist, cu cine ne înțelegem mai bine, cu cine am putea să avem o istorie în continuare continuată pe viitor, astfel încât să pricepem și acel limbaj non-verbal. Și aici sunt puține opțiuni. Nu sunt atât de multe opțiunile pe zonele de investiție strategică, pe zonele de gândire a investițiilor militare, NATO încă funcționează foarte bine și aș spune că istoria pe care noi o avem cu Statele Unite ale Americii nu este de dat la o parte, cu siguranță, și nu poate fi echilibrată cu nimic altceva. Dar, în contextul în care interesul național se negociază în acele noduri de influență, pe zone de frontieră, pe zone de noi coridoare de comerț și investiții, trebuie să ne putem gândi puterea de negociere, inclusiv cu partenerul nostru american, atunci când vine vorba de negociere comercială, de investiție strategică și așa mai departe, prin alte pârghii comerciale, să demonstrăm că putem și să demonstrăm că putem să gândim punți către ceilalți, care pot fi de ajutor inclusiv în alianțele strategice. Lucrul ăsta s-a făcut, este mai puțin vizibil, poate pentru publicul larg, dar noi, în sensul european al cuvântului, avem o prezență în Oceanul Pacific, avem o prezență în Oceanul Indian. Și nu este vorba doar de prezență navală pentru operațiuni umanitare. Este vorba de prezență pe operațiunile militare de acolo, în parteneriate cu Japonia, cu India și așa mai departe.
Cristina Cileacu: Coreea de Sud.
Antonia Colibășanu: Coreea de Sud. Deci există, să zic așa, oportunitatea ca acum să creștem aceste oportunități și să vedem ce putem să construim pentru beneficiul economic, comercial, care sigur poate fi gândit în ideea construcției strategice, inclusiv cu alianța transatlantică.
O nouă formulă diplomatică
Cristina Cileacu: Revenind la Davos, am mai văzut ceva ce a făcut Donald Trump tot acolo a semnat, alături de o serie de lideri din câteva țări, actul de înființare al ceea ce el numește Consiliul de Pace. Nu prea înțelege nimeni ce este acel Consiliul de Pace. Și România și câteva țări europene au primit invitația, încă nu s-a luat o decizie. Trebuie să menționăm că nu există o presiune din partea Statelor Unite să se decidă toată lumea rapid. Ce ar putea să facă acest Consiliu de Pace în viitor. De ce insistă Donald Trump să aducă la aceeași masă țări care aparent nu sunt neapărat prietene?
Antonia Colibășanu: Din punct de vedere geopolitic, e greu să înțelegi aspecte politice și cu atât mai mult când aspectele politice se transferă pe zona diplomatică. Poate fi un test din punct de vedere geopolitic, având în vedere contextul actual, îl putem privi ca un test pentru modul în care atitudinea, personalitatea, stilul percutează la nivel mondial. Este însă acest test și un moment de construcție. Există oportunitatea unei construcții pentru că, având în vedere noutatea și faptul că nimeni nu prea înțelege, și există acest semn de întrebare unde vrei să mergi cu povestea aceasta.
Cristina Cileacu: Ce vrei să faci cu acest consiliu.
Antonia Colibășanu: Ce vrei să faci? Atunci putem să gândim împreună cam ce vrea să facă America dacă facem pasul către America. În același timp, putem negocia, pentru că sigur, și refuzurile ați observat că ele sunt motivate pe zona de drept internațional, pe zonă constituțională în cazul unor țări. Și atunci se pune întrebarea: nu cumva se negociază? Eu cred că în momentul de față există această negociere, iar din punct de vedere geografic, dacă ne uităm la statele care au fost invitate, observăm că aceste state acoperă zonele de frontieră, inclusiv prin alianțele construite cu Statele Unite sau inclusiv prin conflictele și crizele pe care le-au avut de-a lungul timpului cu Statele Unite. Și atunci, luând această perspectivă a zonelor de frontieră și suprapunând-o pe textul Strategiei de securitate a Statelor Unite, putem să înțelegem că suntem într-o etapă în care Administrația Prezidențială testează noi unelte, noi zone pentru construcția unor interese, pentru punerea în practică a unor obiective care pleacă în primul rând din această gestiune a crizelor, gestiunea dezechilibrelor economice, pentru viitor. Poate fi o nouă arhitectură, dar arhitectura aceasta este inclusă în zona confortabilă pentru noi, nu este, cum o facem să fie confortabilă, pentru că și ceilalți, atâta timp cât ești invitat la o cină.
Cristina Cileacu: Trebuie să îți placă și ție cina respectivă.
Antonia Colibășanu: Exact și mai ales anturajul.
Pacea din Ucraina rămâne incertă
Cristina Cileacu: Exact. Tot la Davos s-a vorbit, în cele din urmă, și despre Ucraina, Volodimir Zelenski, la rândul său, a punctat și el că Europa ar trebui să fie mai asertivă, să aibă o voce mai puternică. Se tot accentuează faptul că urmează multe întâlniri care ar duce înspre un final, spre un acord de pace sau încheierea războiului, s-o numim așa. Să ne facem speranțe sau să revenim la situația realistă pe care o vedem acum?
Antonia Colibășanu: Speranța este realistă, totdeauna ea trebuie să existe. De asemenea, dacă ne uităm în curtea Rusiei, există presiuni și acolo pentru negociere, pentru că, sigur, continuarea războiului îi convine administrației lui Putin, având în vedere că nu poate să vină cu o victorie. Asta înseamnă că e slăbit. Trebuie plecat de la această premiză și dacă este slăbit, atunci ori continuă și discutăm despre reziliența Rusiei, ori are suficiente semnale ca să meargă spre negocieri. Având în vedere momentul de acum, e ca întodeauna, în relația Statelor Unite, Rusia și Ucraina. Se poate întâmpla să ajungem la un acord sau nu. Dar oricare ar fi acest acord, există o problemă pe care România trebuie să o aibă în vedere. Cum se traduce acest acord în Marea Neagră? Ce înseamnă acest acord pentru securitatea noastră la Marea Neagră? Care sunt opțiunile pe care le avem de securitate în Marea Neagră, având în vedere proiectele pe care le dezvoltăm, energetice, şi având în vedere postura noastră de stat de frontieră. Nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece și să credem că în momentul în care va exista un acord de pace, vom avea pace instant în Ucraina. Va trebui să fim parte în gestionarea securității în zona noastră și asta înseamnă gestionarea securității în Ucraina, gestionarea dezvoltării Ucrainei, dacă vreți, pentru că este vecinul nostru și nimănui nu-i convine să aibă un vecin problematic. Ca atare, toată povestea unui acord, oricât de mult ar trena, pune niște întrebări și niște presiuni pe România, în sensul a ceea ce înseamnă, care este pasul doi Și timpul care trece ne oferă un confort, pentru că putem să analizăm, putem să ne gândim la ce va urma. La un moment dat trebuie să și acționăm și trebuie să fim pregătiți. Și cred că asta trebuie să avem noi în minte în momentul de față. Rusia este slăbită. Ce înseamnă asta? Avem cazuri în istorie în care Rusia a fost slăbită. Sigur, poate că se oprește, poate că urmează un armistițiu. Ce înseamnă asta? Pentru noi ce înseamnă? Și ce putem face cu partenerii din Uniunea Europeană și ce putem face cu partenerul strategic Statele Unite? Ce putem face cu partenerul strategic Turcia și partenerul strategic Polonia, care și ei sunt pe aceeași zonă de frontieră cu noi? Deci cam cam așa aș vede eu ce se întâmplă acum și este clar că poate fi un moment important de inflexiune, vizavi de ceea ce se întâmplă în Ucraina, pentru că, sigur, Forumul de la Davos a fost în primul rând despre Ucraina.
Cristina Cileacu: Deși nu s-a simțit de la început.
Antonia Colibășanu: Da.
Cristina Cileacu: Să sperăm că va fi momentul de analiză acum și ulterior vom trece totuși mai rapid la niște fapte. Antonia Colibășanu, vă mulțumesc foarte mult pentru această discuție.
Antonia Colibășanu: Mulțumesc și eu!
Editor : Ș.R.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
