Valurile de „carne de tun” nu mai dau rezultate în Ucraina. Ce nouă tactică discretă a adoptat Rusia ca să înainteze pe câmpul de luptă

Timp de peste patru ani, Rusia a încercat să cucerească teritorii în Ucraina trimițând grupuri mari de soldați direct în raza de acțiune a armelor ucrainene, mizând pe faptul că intensitatea atacurilor va copleși chiar și cea mai rezistentă apărare. Folosirea soldaților pe post de „carne de tun” nu mai produce rezultate, iar Moscova a adoptat o tactică mai discretă, despre care analiștii din Occident spun că s-ar putea dovedi mult mai periculoasă.

Vechea strategie a Rusiei, numită și „tocătorul de carne”, a dus la pierderi uriașe în războiul din Ucraina – în jur de 300.000 de soldați uciși și de cel puțin 3 ori mai mulți răniți, potrivit unor estimări.

Câmpul de luptă s-a schimbat între timp: dronele detectează orice mișcare și vânează cu ușurință grupurile mari de soldați, războiul electronic întrerupe comunicațiile, iar apărătorii ucraineni au învățat tiparul atacurilor în valuri ale rușilor.

Mai nou, însă, unitățile rusești se împart în echipe mult mai mici de câte patru, trei sau chiar doi soldați, care se deplasează pe jos, de multe ori noaptea, comunicând foarte puțin cu alte unități. Ei caută breșe în apărarea Ucrainei, pe unde se infiltrează încercând să rămână nedetectați, raportează The Telegraph.

Obiectivul lor este să păstreze cât mai mult timp poziția nou ocupată în spatele liniilor inamice și să ghideze alte grupuri mici de soldați prin aceeași breșă, creând astfel o forță destul de mare cu care să îi surprindă pe apărătorii ucraineni pe care îi flanchează sau îi atacă din spate.

Această tactică pare să fi fost folosită din ce în ce mai des de armata rusă în ultimele luni.

Un mijloc mai eficient de a înainta pe câmpul de luptă

Renunțarea la atacurile în „valuri umane” reprezintă o adaptare la noile condiții de pe câmpul de luptă, unde țintele sunt identificate mult mai repede cu ajutorul tehnologiei, a explicat Keir Giles, cercetător al institutului Chatham House de la Londra.

În loc să se deplaseze în grupuri foarte mari în câmp deschis ca niște „magneți de gloanțe”, actuala tactică presupune o „infiltrare lentă și ascunsă menită să exploateze breșele dintre pozițiile ucrainene de pe linia frontului”, a spus Giles.

În trecut, Rusia folosea astfel de unități mici pentru a testa apărarea ucraineană, înainte ca grupurile mai mari de soldați să lanseze atacul final. Acum, însă, echipele de până la patru soldați reprezintă principalele forțe de asalt.

Schimbarea tacticii nu vine ca o consecință a faptului că Rusiei i se pare inacceptabil să piardă soldați într-un ritm atât de rapid, ci reflectă faptul că infiltrarea unor grupuri mici s-a dovedit a fi un mijloc mai eficient de a înainta pe câmpul de luptă, potrivit lui Giles.

Centrele de comandă rusești folosesc drone pentru a monitoriza înaintarea acestor echipe mici de soldați și pentru a le da indicații, spunându-le unde să avanseze, unde să își consolideze pozițiile și unde se află forțele inamice.

„Aceste grupuri mici încearcă să evite lupta directă și ocolesc zonele fortificate ucrainene, infiltrându-se mai adânc în liniile de apărare”, a explicat Anton Zemliani, analist din partea Centrului Ucrainean pentru Securitate și Cooperare.

Șansa de supraviețuire a soldaților infiltrați în spatele liniilor inamice „rămâne una scăzută”

Echipele mici de soldați sunt mai greu de detectat și de lovit și forțează Ucraina să folosească mai multe drone și muniții pentru a vâna fiecare soldat în parte pe o suprafață mai extinsă.

Soldații care reușesc să se infiltreze în spatele liniilor de apărare ucrainene se ascund în clădiri abandonate, printre copaci sau în craterele formate în urma exploziei obuzelor.

Obiectivul lor nu este să câștige imediat lupta, ci să ocupe o poziție unde se pot regrupa cu alte echipe mici de soldați care au reușit să se infiltreze, înainte să îi ia prin surprindere pe apărătorii ucraineni, forțându-i să lupte pe mai multe fronturi.

Tactica a fost observată în luna aprilie în zone din estul și sudul Ucrainei, precum Lîman, Ceasiv Iar, Pokrovsk și pe frontul din Zaporojie.

Rușii obțin cele mai bune rezultate cu această tactică în zonele unde apărarea ucraineană este slabă: la intersecții de drumuri, pe flancuri și în zonele urbane, potrivit lui Zemliani.

Șansa de supraviețuire a acestor soldați „rămâne una scăzută”, a precizat Zemliani. „Chiar și atunci când luptătorii se infiltrează, ei sunt de obicei detectați și distruși de drone sau eliminați de unitățile ucrainene.”

„Este imposibil să spargi apărarea cu astfel de grupuri. Sunt posibile doar înaintări lente ce rezultă în câștiguri teritoriale foarte limitate cu costuri umane mari pe kilometru pătrat”, a mai spus Zemliani.

Editor : Raul Nețoiu