Astronomii au descoperit o stea care pare pe cale să devină unul dintre cei mai puternici magneți din Univers. HD 45166 se află la o distanță de 3.000 de ani-lumină și a fost observată cu ajutorul mai multor telescoape amplasate peste tot pe Pământ, potrivit Sky News.
Bogat în heliu, acest mastodont interstelar este de câteva ori mai mare decât Soarele nostru, dar experții sunt mai interesați de ceea ce îl așteaptă după moarte, când cred că va deveni un magnetar.
Aceste stele moarte super-dense se mândresc cu câmpuri magnetice ultra-puternice - cele mai puternice care există.
HD 45166 este cea mai magnetică stea masivă găsită vreodată
Deși se găsesc peste tot în galaxia noastră, astronomii nu sunt siguri de modul în care se formează și speră că descoperirea unui viitor candidat probabil va face mai multă lumină asupra originii lor.
Pe baza datelor colectate de la diferite telescoape, HD 45166 are un câmp magnetic de 43.000 gauss, ceea ce o face cea mai magnetică stea masivă găsită vreodată.
Autorul principal, Tomer Shenar de la Universitatea din Amsterdam, a declarat că „interesanta” descoperire este prima de acest fel.
Co-autorul Pablo Marchant a declarat că întreaga sa suprafață „este la fel de magnetică ca și cei mai puternici magneți creați de om”.
Magnetarul ar fi suficient de puternic pentru a șterge datele de pe fiecare card de credit de pe Pământ, dacă este la aceeași distanță ca Luna
Și totuși, magnetarii sunt de cel puțin un miliard de ori mai puternici.
În cazul în care HD 45166 este într-adevăr pe cale să devină unul, moartea îl va vedea prăbușindu-se sub propria gravitație și devenind o stea neutronică extrem de compactă cu un câmp magnetic de aproximativ 100 de trilioane de gauss.
Dacă un magnetar ar apărea la aceeași distanță ca Luna, ar fi suficient de puternic pentru a șterge datele de pe fiecare card de credit de pe Pământ.
În prezent, în Univers există doar 31 de magnetari cunoscuți, deși astronomii bănuiesc că există milioane de magnetari inactivi care așteaptă să fie descoperiți.
Descoperirile au fost publicate în revista Science.
Editor : Bianca Chirilă
