Un studiu recent arată că un antibiotic utilizat pentru pacienţii cu afecţiuni hepatice le poate creşte riscul de a contracta o superbacterie periculoasă, relatează News.ro.
O echipă internaţională de cercetători a descoperit că rifaximina, un antibiotic prescris frecvent pacienţilor cu afecţiuni hepatice, contribuie la creşterea la nivel mondial a unei tulpini foarte rezistente de Enterococcus faecium rezistent la vancomicină (VRE). Această superbacterie, care provoacă frecvent infecţii grave la pacienţii spitalizaţi, devine din ce în ce mai dificil de tratat.
Studiul arată că utilizarea rifaximinei accelerează rezistenţa la daptomicină - unul dintre ultimele antibiotice eficiente împotriva infecţiilor cu ERV.
Derulată de oameni de ştiinţă de la Institutul Peter Doherty pentru infecţii şi imunitate al Universităţii din Melbourne şi de la spitalul Austin Health, cercetarea subliniază necesitatea urgentă de a înţelege mai bine consecinţele neintenţionate ale utilizării antibioticelor. Cercetarea subliniază importanţa vitală a prescrierii responsabile de antibiotice pentru a atenua răspândirea rezistenţei antimicrobiene.
Constatările lor consolidează recenta declaraţie politică a Reuniunii la nivel înalt a Adunării Generale a ONU privind rezistenţa antimicrobiană (26 septembrie 2024), în cadrul căreia liderii mondiali s-au angajat să ia măsuri decisive privind rezistenţa antimicrobiană (RAM), inclusiv reducerea cu 10 %, până în 2030, a numărului estimat de 4,95 milioane de decese umane asociate cu RAM pe an.
Cum favorizează rifaximina rezistenţa la antibiotice
Studiul de opt ani s-a bazat pe mai multe discipline, inclusiv microbiologia moleculară, bioinformatica şi ştiinţa clinică. Utilizând genomica la scară largă - studiul compoziţiei ADN-ului unui organism - oamenii de ştiinţă au reuşit să identifice modificări în ADN-ul tulpinii VRE rezistente la daptomicină care erau absente în tulpinile sensibile. Experimentele de laborator şi studiile clinice ulterioare au arătat că utilizarea rifaximinei a cauzat aceste modificări şi a dus la apariţia ERV rezistente la daptomicină.
Dr. Glen Carter de la Universitatea din Melbourne, cercetător principal la Institutul Doherty şi autor principal al studiului, a declarat că cercetarea contestă convingerea de lungă durată conform căreia rifaximina prezintă un „risc scăzut” de a provoca rezistenţă la antibiotice.
„Am arătat că rifaximina face VRE rezistentă la daptomicină într-un mod care nu a mai fost văzut înainte”, a declarat dr. Carter, într-un comunicat.
Cercetătorul a subliniat că este, de asemenea, îngrijorător faptul că aceste VRE rezistente la daptomicină ar putea fi transmise altor pacienţi din spital; o ipoteză pe care cercetătorii o investighează în prezent.
Un mecanism de rezistenţă „supraîncărcat”
Dr. Adrianna Turner de la Universitatea din Melbourne, şef de cercetare la Institutul Doherty şi primul autor al studiului, a declarat că rifaximina declanşează schimbări specifice într-o enzimă numită ARN polimerază în cadrul bacteriei. Aceste modificări „reglează” un grup de gene necunoscut anterior (prdRAB), ducând la modificări ale membranei celulare VRE şi cauzând rezistenţă încrucişată la daptomicină.
„Atunci când bacteriile devin rezistente la un antibiotic, este un pic ca şi cum ai dobândi o nouă abilitate într-un joc video, cum ar fi super-viteza. Dar atunci când sunt expuse la rifaximină, bacteriile VRE nu primesc doar un impuls, ci dobândesc mai multe abilităţi, cum ar fi super-viteza şi super-forţa, ceea ce le permite să învingă cu uşurinţă obstacolul final, care în acest caz este antibioticul daptomicină”, a declarat dr. Turner.
Cu alte cuvinte, rifaximina nu face bacteriile rezistente doar la un antibiotic; le poate face rezistente şi la altele, inclusiv la antibiotice critice de ultimă linie precum daptomicina.
Prof. univ. dr. Jason Kwong, specialist în boli infecţioase la spitalul Austin Health şi cercetător principal al studiilor clinice, a subliniat două implicaţii critice ale constatărilor.
„În primul rând, medicii trebuie să fie precauţi atunci când tratează infecţiile cu Enterococcus faecium rezistent la vancomicină la pacienţii care au luat rifaximină, deoarece eficacitatea daptomicinei poate fi compromisă, necesitând verificarea în laborator înainte de utilizare”, a declarat profesorul Kwong.
În al doilea rând, spune el, „constatările subliniază importanţa ca organismele de reglementare să ia în considerare efectele «off-target şi cross-class» atunci când aprobă noi medicamente. Pentru antibiotice, asta înseamnă să înţelegem dacă expunerea la un agent, cum ar fi rifaximina, ar putea induce rezistenţă împotriva altor antibiotice - chiar şi a celor care funcţionează diferit”.
„Aceste informaţii sunt cruciale pentru dezvoltarea unor strategii mai inteligente şi mai durabile pentru utilizarea antibioticelor”
„Rifaximina este încă un medicament foarte eficient atunci când este utilizat în mod corespunzător, iar pacienţii cu boală hepatică avansată care îl iau în prezent ar trebui să continue să facă acest lucru, dar trebuie să înţelegem implicaţiile în viitor, atât atunci când tratăm pacienţii individuali, cât şi din perspectiva sănătăţii publice”, a precizat cercet[torul.
Dr. Claire Gorrie de la Universitatea din Melbourne, un bioinformatician senior de la Institutul Doherty şi coautor principal, spune că cercetarea evidenţiază modul în care tehnologiile de ultimă oră, combinate cu colaborarea interdisciplinară, pot descoperi exact cum şi de ce bacteriile dezvoltă rezistenţă la antibiotice - chiar şi la cele pe care nu le-au întâlnit niciodată.
„Aceste informaţii sunt cruciale pentru dezvoltarea unor strategii mai inteligente şi mai durabile pentru utilizarea antibioticelor, mai ales că aceste medicamente care salvează vieţi devin o resursă din ce în ce mai preţioasă”, a declarat dr. Gorrie.
Profesorul Benjamin Howden, directorul Laboratorului de Sănătate Publică al Unităţii de Diagnostic Microbiologic de la Institutul Doherty şi medic de boli infecţioase la spitalul Austin Health, al cărui laborator a condus proiectul, a declarat că cercetarea va contribui la asigurarea faptului că daptomicina rămâne un antibiotic eficient pentru tratarea infecţiilor VRE severe în spitalele din Australia şi din întreaga lume, în special la cei mai vulnerabili pacienţi.
„Constatările noastre evidenţiază nevoia critică de supraveghere eficientă bazată pe genomică pentru a detecta rezistenţa antimicrobiană emergentă. Ele subliniază, de asemenea, importanţa utilizării judicioase a antibioticelor pentru a proteja tratamentele vitale de ultimă instanţă, cum ar fi daptomicina”, a concluzionat specialistul.
Studiul, finanţat de Consiliul Naţional pentru Sănătate şi Cercetare Medicală din Australia, a fost publicat în revista Nature.
Editor : Liviu Cojan
