TRIUMFUL UNEI NAȚIUNI. Elena Vijulie: Campania e o încercare de reconstituire a adevărului istoric. Am vrut ca povestea noastră despre Marea Unire să capete chip

Ce vor vedea telespectatorii la Digi24 la finalul campaniei „Triumful unei națiuni”?

Mâine va fi o zi specială, dedicată românilor. Şi Digi24 va mobiliza resurse impresionate jurnalistice pentru a le oferi telespectatorilor imaginea completă a ccea ce înseamnă ziua naţională. Avem jurnale de ştiri dedicate Marii Uniri, transmisiuni în direct de la parada militară de la Arcul de Triumf, Cristi Citre şi invitaţii săi vor dezbate, în cadrul a două ediţii speciale care încep la 14.15 şi 15.15, subiecte legate de campania „Triumful unei naţiuni”, Sanda Nicola şi Marius Tudosiei unesc România în bucate, într-o transmisiune directă de la Hanul lui Manuc, iar seara se termină cu un maraton jurnalistic, de la ora 20.00, cu Cosmin Prelipceanu, Adriana Nedelea şi corespondenţii Digi24, în direct, din toată ţara. De la 22.00, Liana Alexandru readuce în prim plan, într-un Jurnal de ştiri special, reportajele difuzate întreaga săptămână de Digi24 în cadrul campaniei „Triumful unei naţiuni”. Va fi o zi naţională cu totul specială.

De ce o campanie istorică legată de personajele care au înfăptuit Unirea?

Din multe motive. Primul este legat de nevoia acută de modele pe care o resimte societatea românească. Al doilea e o încercare de reconstituire a adevărului istoric. Mult timp manualele nu spuneau nimic despre marii conducători ai României din primul război mondial. Din motive ideologice, ultimul mare personaj despre care se vorbea era Alexandru Ioan Cuza. De aceea am vrut ca povestea noastră despre Marea Unire să capete chip. Şi ar mai fi ceva foarte important. Digi24 nu îşi propune să cosmetizeze istoria de dinaintea comunismului, nici chipurile liderilor politici şi militari care au ajutat la victoria majoră a României din 1918. Ar fi îngrozitor ca după distorsionarea provocată de comunism să apară alta, în sens invers. Este motivul pentru care am ales să vorbim şi despre notele mai întunecate sau chiar despre petele din biografia acestor oameni. Vorbim despre hotărârea şi răbdarea regelui Ferdinand, dar şi despre faptul că era influenţabil. Prezentăm ţinuta demnă şi calităţile politice excepţionale ale lui Ionel Brătianu, dar şi forţa excesivă cu care a condus uneori România şi PNL. Vorbim despre curajul generalului Averescu, dar şi de cariera sa controversată de politician de după război.

Cât a fost de muncă pentru a creiona portretele acestora?

E simplu să citeşti pe internet sau în literatura de popularizare cine a fost x sau y, unde şi-a făcut studiile şi care au fost principalele evenimente politice sau militare la care a participat. Dar nu acesta este scopul noastru - acela de a aduna la grămadă un număr de lideri politici care s-a întâmplat să fie în fruntea ţării sau a armatei în timpul primului război mondial. Am vrut ca şi selecţia portretelor şi selecţia de informaţie pentru fiecare în parte să fie relevantă pentru noi, cei de azi. Avem şi personajul celor mai înalte conexiuni prin naştere, şi acesta este fără îndoială Regina Maria, dar şi oameni cu origine aproape modestă cum a fost Alexandru Averescu. Ei, ca să faci această selecţie trebuie să ştii câte ceva despre epoca respectivă, înainte de a începe redactarea propriu-zisă. Iar apoi am vrut să dăm chipuri umane acestor oameni. Pentru că şi Ferdinand, Maria, Maniu sau Iancu de Flondor din Bucovina erau oameni ca şi noi şi făceau politică. Ştiaţi de pildă că în Bucureştiul interbelic se bea o cafea îndoită cu cel mai fin cognac franţuzesc care se cheamă Marghiloman? Scrii toate acestea, şi elemente cheie şi picanterii, şi apoi te apuci să tai, ca să încapă totul în două minute, ceea ce e foarte frustrant şi cronofag. Dar portretele oamenilor Unirii sunt materiale de televiziune, care are rigorile ei, mai ales în buletinele de ştiri, şi e bine să fie aşa. Deci nu ştiu cât am muncit la aceste portrete, dar cu siguranţă că nu a fost o muncă normată...

Ce a fost mai greu de documentat sau de filmat pentru această campanie?

Au fost multe aspecte extraordinar de dificile. Cel mai greu de rezolvat a fost achiziţia de imagini, în primul rând din motive obiective, pentru că primul război mondial a fost acum aproape 100 de ani şi imaginile disponibile nu sunt, în mod natural, atât de numeroase. În al doilea rând, există problema preţurilor exorbitante cu care se vând bucaţi video din arhiva naţională de film. Oricât de bine intenţionaţi am fi, unele condiţii nu pot fi acceptate. Şi am văzut echipe TV din ţări mult mai aşezate financiar care au renunţat să mai achiziţioneze astfel de materiale de epocă pentru că preţurile le aruncau în aer bugetele. În al doilea rând, au fost dificultăţile de filmare în locaţii speciale.

Cristian Citre şi echipa lui au filmat noaptea, la Fundata, acolo unde a început primul război mondial. Colegii de la grafică merită toate elogiile posibile pentru munca migăloasă pe care o fac.

În medie, cât muncești pentru a duce la capăt un astfel de demers jurnalistic?

Cam două luni. Dar cum explicam mai sus, nu cred că se poate contabiliza. În plus, angrenajul editorial este vast. Nu e vorba numai de conţinut, ci foarte important este şi cum apare acest conţinut pe post. Şi aici montajul şi grafica au un rol extraordinar de important. Bineînţeles că pe măsură ce ne apropiem de startul campaniei, totul devine trepidant.