PASTILA DE LIMBĂ. Despre „repercursiuni” și „potrocale”

Ciucă, despre renunțarea la Cîrstoiu: Era clar că nu există nicio speranță

Burduja: Să ne concentrăm pe viitor. Orice zi pe care o pierdem în aceste cancanuri – ce a fost, cine a fost – este o zi pierdută

Romașcanu: Niciodată să nu spui niciodată. Am avut un doctor bun candidat, dar n-a putut să ducă lupta

Nicușor Dan: „Bătălia se dă în continuare între mine și Piedone”

Gaz periculos depistat în școli și grădinițe din 16 județe. E considerat unul dintre factorii de risc pentru cancerul pulmonar

Ce spun bucureștenii despre retragerea lui Cîrstoiu

Un tren a luat foc în mers în Canada

Claudiu Manda și Rareș Bogdan, în topul absenților din Parlamentul European

România vrea să cumpere vehicule militare din Coreea de Sud

Cel mai cunoscut exemplu este „repercursiune”, în loc de „repercusiune”. Vine din latinescul „percutere”, care înseamnă „a înfige” sau „a lovi”.

Interesant este însă că această greșeală nu migrează de la substantiv la verb. „A se repercuta” este folosit corect, fără să-i dea cuiva prin cap să recurgă la varianta greșită „a se repercurta”.

O altă formă de schingiuire a cuvintelor este inversarea a două litere sau sunete. Ca „potrocală” în loc de „portocală” sau „scluptură” în loc de „sculptură”.

Există însă și cazuri în care un cuvânt rostit greșit de multe ori a devenit, cu timpul, o variantă permisă. Așa stau lucrurile cu „aldămaș”, băutură, eventual și gustare oferită cuiva după încheierea unei tranzacții. Acest cuvânt s-a transformat în timp în „adălmaș”, iar utilizarea acestui cuvânt a devenit permisă.