Alexandrina Halic: „E foarte trist când, la vârsta mea, aud în tramvai "Te dai jos la prima, mamaie?"”

Data publicării:
alexandrina
Alexandrina Halic despre cei șapte ani de acasă

„În copilărie am învăţat două lucruri de baza: buna cuviinţă şi respectul. Am crescut într-o vreme nu prea uşoară, în timpul războiului, copilăria mea s-a petrecut şi după război şi cu toată sărăcia din jur am crescut înconjurată de dragoste. Asta a fost baza, bucuria copilăriei mele. Am crescut într-o lume mică, în care toată lumea cunoştea pe toată lumea şi conta grozav opinia publică, era ruşine să nu fii cuviincios. Se afla imediat că ai făcut un lucru aşa cum nu trebuie, salutai pe stradă cu sârg cu „Sărut mâna”, „Kusse hand” sau „Kette csókolom”, în funcţie de vecinul cu care te întâlneai şi nu se putea să nu spui „Mă rog” sau „Mulţam” pe vremea aceea - e vorba de un oraş din Banat”

...despre România civilizată

„Întâlnesc foarte mulţi părinţi tineri care vin cu copii mici o dată, de două ori, de trei ori la teatru, creându-le acest reflex benefic - drumul spre teatru - acest reflex cu bătaie lungă în viaţa spirituală a adultului şi le sunt recunoscătoare că îşi găsesc răgazul să aducă copilul la teatru”.

...despre România necivilizată

„Sunt puţin necăjită că o foarte mare parte din tineretul inteligent pe care îl cunosc, din lene, dintr-un anumit spirit, din nevoia de modern, îşi sărăcesc atât de tare vocabularul, când limba romană e plină de adjective, de sinonime, când pot să exprime prin cuvinte o lume întreaga şi se limitează la cool, tare, mişto. Reversul medaliei este că întâlnesc în jur multă agresivitate şi vulgaritate şi mai ales la tineri şi la fetele tinere care au un limbaj nepermis şi mă gândesc cu durere că ei vor creşte la rândul lor nişte copii după chipul şi asemănarea lor, adică prost crescuţi. E foarte trist, când la vârsta mea aud în tramvai „Te dai jos la prima, mamaie?”, când mi-aş dori să aud „Coborâţi la staţia următoare?”

...despre întâmplări politicoase

„Mi s-a întâmplat săptămână trecută, ieşind dintr-un magazin împreună cu soţul meu, o persoană tot în vârstă, cărând amândoi câte o toartă de sacoşă în mâna. Părea grea, dar nu era. Şi un tânăr, foarte tânăr, s-a oprit şi şi-a oferit ajutorul. L-am refuzat, spunându-i că e foarte uşoară sacoşa şi că la colţul străzii ne aşteaptă un taxi, o să-l găsim. Nu l-am găsit. Tânărul ne-a pândit să vadă urcăm, găsim... Am crezut că şi el aşteaptă un taxi. A făcut semn unui taxi de vizavi, a venit taxiul, a deschis uşa, am urcat şi la privirea mea mirată mi-a răspuns: „Mi-am închipuit că aţi putea fi bunica mea” şi m-a înduioşat treaba asta. De multe ori găsesc exemple din astea, deci nu e totul pierdut când se spune „tineretul ăsta n-are pic de bună creştere”. Nu se poate generaliza acest lucru”.

O doamnă se cunoaște după..

„O doamnă... Cred că după lipsa de ostentaţie, după discreţie, după mister, după tonul pe care îl foloseşte, după bunul gust. Când spui doamnă, în percepţia multora, te gândeşti la o persoană înaltă, suplă, bine îmbrăcată, care miroare frumos şi lasă aşa, o trenă... Nu cred că e suficient. Mă gândesc că ţinuta de doamnă ar putea veni din interior”.

Un domn se cunoaște după...

„Un domn îl recunoşti după stăpânirea de sine, după curtenie, după vocabular, după ţinută. Maestrul Ion Sahighian şi regizorul Cornel Todea. La ei mă gândesc când spun domn”.

Am învățat că...

„Am învăţat că e foarte important să comunicăm între noi. Am învăţat că trebuie ascultată şi părerea celui de alături, că trebuie ascultat până la capăt, că de multe ori, ceea ce credem despre noi poate să nu fie lucrul cel mai adevărat. Asta se întâmpla mai ales în teatru când orgoliul poate fi mult amplificat şi părerea celorlalţi e foarte bine de a fi ascultată. Şi am învăţat mai ales că e bine să nu faci celorlalţi ceea ce ţie nu-ţi face plăcere”.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri