Nimic nu ucide mai repede o conversație decît un "Pe vremea mea...", musai rostit după un oftat, cu multă condescendență și totalmente în afara subiectului: cu atât mai mult cu cât subiectul e examenul de bacalaureat al ultimelor decenii.
Se poartă, din nou, căinatul ipocrit al unei generații care a susținut examenul în mijlocul celei mai grave crize sanitare a ultimilor ani.
Materia a fost drastic redusă, iar dificultatea subiectelor aduce aminte de testările de la nivel gimnazial din alte timpuri. Școala nu te pregătește pentru viață, pentru piața muncii, pentru viitorul ultra-tehnologizat. Și tot așa, nici unul dintre "hiturile" perioadei n-a fost ratat.
Dar dacă, de fapt, absolvenții de liceu sunt mai pregătiți pentru contemporaneitate, mai prezenți în ea și mai adaptați circumstanțelor obiective decît ne-ar conveni să recunoaștem?
Când vă aduceți aminte ca studiul constant, performanțele în cercetare (0,12% din PIB în bugetul actual, apropo!) și competențele certificabile să fi reprezentat un model viabil de viață în România postdecembristă?
Când li s-a cerut celor plecați la sparanghel în Germania diploma de masterat? Nu de alta, dar piața muncii se contractă în ritm vertiginos în lunile din urmă: în mai, aproape un milion de contracte fie dispăruseră, fie erau suspendate.
Când, în fine, au cerut liceenii din clasele a XII-a ajutorul părinților pentru orele făcute online pe parcursul stării de urgență ori al celei de alertă? Date certe n-o să avem prea curând, dar putem presupune că - în marile orașe, cel puțin - mai degrabă puștanii le-au explicat părinților cum se organizează conferințele pe Skype și Zoom sau tot mai prezentele webinarii. Ceea ce ne-aduce, târâș-grăpiș, spre alte probleme - unele reale și urgente.
Meditații și navetă
În mare, rezultatele din 2020 sunt cunoscute - rată de promovare de 62,9%, cea mai modestă din trecutul recent, cele mai multe medii de 10 din ultimii 16 ani și un pluton fruntaș exclusiv transilvănean: Cluj, Sibiu, Brașov.
Oglindă la fel de bună a inegalităților din societate ca oricare alta, clasamentul se încheie cu județele Ilfov, Mehedinți și Gorj. N-ar trebui trecut prea ușor cu vederea nici faptul că, dintre cei aproximativ 50,000 de candidați din mediul rural, aproape jumătate se află la rubrica "respins".
Poate că vă mai aduceți aminte de drumul (ultimul) pe care l-a făcut în urmă cu un an o tânără din comuna Dobrosloveni, din Olt (rată de promovare - 58,26%, șapte medii de zece): luase în vacanță o ocazie spre Caracal, unde, potrivit familiei, făcea meditații în vederea bacalaureatului deși abia ce terminase clasa a IX-a.
Pe fata de 15 ani o chema Alexandra Măceșanu, ceea ce s-a întîmplat cu ea și cu Luiza Melencu a intrat în mod brutal în istorie drept cazul Caracal, iar în vâltoarea de după a rămas aproape neobservat amănuntul că un copil de la țară care vrea să învețe de-adevăratelea își riscă, pur și simplu, viața.
Altfel spus, cale de-ntors nu prea mai e: înaintea oricărei discuții despre calitatea și scopurile educației, România trebuie să se hotărască repede dacă e cu adevărat interesată de accesul la educație.
Altminteri, nu tinerilor care se strecoară după cum se pricep printr-o lume care le nesocotește drepturile fundamentale le putem bate obrazul. Pe vremea lor e al naibii de greu numai să ajungi la școală, darmite să mai și înveți ceva. Conferințe online și webinarii? Alexandra Măceșanu n-avea anul trecut pe vremea asta acces nici măcar la un serviciu public de transport județean de persoane.
Antonia
Pe Alexandra, în ciuda apelurilor repetate la 112, n-a ascultat-o nimeni.
Pe Antonia Pup nu pot decît să sper că o va asculta toată lumea.
Președintă Consiliului Național al Elevilor, Antonia e unul dintre cei 232 de absolvenți de liceu care au luat bacalaureatul cu 10. Povestește că n-a făcut meditații și e pe drept cuvînt mândră că a rostit - articulat, argumentat și entuziasmant - adevăruri îndelung ignorate despre școala românească.
A făcut-o și după ce s-au anunțat rezultatele, fără să uite să se adreseze și părinților. Cu ghilimele, deci, căci citarea corectă e sfântă - o știu copiii de 18 ani:
"Să nu pompeze bani în meditații și după să se întrebe de ce nu merge sistemul public de educație. Uite de aia nu merge sistemul public de educație! De aia ne ascundem în spatele unor medii de 10 ca să acoperim faptul că 900,000 de elevi din România nu au avut acces la educație din 11 martie 2020 (...). Acceptăm că avem profesori care lucrează doar cu anumiți elevi, doar cu cei de familie bună, și îi lasă în urmă pe cei cu potențial, dar în care statul nu a investit suficient (...). Validăm impostura clasei politice care, în plin cataclism educațional, orienta dezbaterea publică spre potențiala anulare a examenelor naționale, în virtutea lui <<Lasă că merge și așa>>! Nu mai merge și așa".
