Mărturia unui medic militar: Pacienții ridică mâinile, cuvintele le rămân în gât. Mă uit la monitoare, apoi mai sus, spre Dumnezeu

Confruntarea cu coronavirusul nu este un examen, ci un război. E mărturia unui medic militar, plecat în misiune la Suceava și care povestește lupta lui și a celorlalți medici și asistenți medicali din Lombardia României cu un inamic perfid, în fața căruia omenirea și-a supraestimat șansele de a învinge.

Digistoria – cele mai importante evenimente petrecute pe 9 mai

Regatul Unit îl expulzează pe atașatul militar rus

Digistoria – cele mai importante evenimente petrecute pe 8 mai

Klaus Iohannis a discutat cu Biden despre candidatura sa la șefia NATO

Rareş Bogdan: „Ciucă e singurul candidat pe care îl susținem”

Incendiu puternic la o casă din Sectorul 2 al Capitalei. O persoană a murit

Un zoo din China a vopsit doi cățeluși în alb și negru

O conductă principală de apă din Târgu Jiu a fost avariată

Un șofer a băut și a consumat patru droguri diferite, apoi a plecat de la mare spre casă

„E ora 20:00. Urmează 12h de "reprezentație" medicală. Ca un adevărat virtuoso pășesc încrezător pe circuitele epidemiologice încă incomplete și improvizate ad-hoc după măsură posibilităților. Mă echipez: combinezon, trei perechi de mănuși, ochelari, masca FFP3 și viziera. Vreau să fac o fotografie. Cum cu ce? Cu telefonul pe care trebuie să-l iau cu mine pentru că nu există un alt sistem de comunicare cu exteriorul odată ce ai intrat. Asta trebuia să mă pună pe gânduri!(?) Oricum a ieșit o poză proastă pentru că telefonul era înfoliat.

Gata! Sunt înăuntru, pe partea cealaltă, dincolo…sentimentul cred că seamănă cu ceva ce ai putea să simți după ce ești răpit de o specie extraterestră. Similar cu acel efect video în care cineva rămâne stingher într-o masă enormă de oameni care se mișcă cu o viteză disproporțional mai mare, pe repede-înainte, iar tu rămâi nemișcat, auzind doar propria respirație ritmică, din ce în ce mai sincronizată cu bătăile inimii. Simt un fior rece. Ceva din mine se activează și transmite un semnal de alarmă – înțeleg doar atât: "ceva" nu e ok.

BUM!!! Realitatea – o altă realitate, nu cea proiectată de mine în camera mea de comandă, înconjurat de cărțile mele – mă lovește brutal. Nu mă doare, încă sunt anesteziat. Sunt aproape 30 de pacienți în jurul meu. Câțiva extratereștri albi se plimbă printre ei. Unii intuiesc rolul meu și încep să ridice mâinile disperate spre mine și strigă "Domnule doctoooor! Domnule…", cuvintele le rămân în gât. Mă uit în sus spre monitoare și văd că saturațiile lor sunt 55-60% apoi mă uit mai sus… spre Dumnezeu și dintr-o dată mi-a fost dat să înțeleg. (...)”.

sursa: facebook/Ministerul Apărării Naţionale, căpitan medic Mărginean Mihai Alexandru - specialist ATI.

Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media

Editor web: Liviu Cojan