Brăila, în topul faptelor penale comise de minori

Haosul din Coaliție îi pune piedici lui Daniel Băluță

Scene halucinante în Ilfov

Digistoria – cele mai importante evenimente petrecute pe 25 aprilie

Aterizare cu emoții: Un Boeing 747 al Lufthansa țopăie pe pistă înainte ca piloții să decidă ridicarea în aer a aeronavei

România, criticată dur de SUA: Tolerează violurile, violența domestică și corupția la nivel înalt

Val de fraude pe internet. Avertismentul Poliției Române: Au apărut „pachete infracţionale” online. Datele noastre sunt marfă pe net

Reportaj Digi24 lângă Coreea de Nord. Zona demilitarizată e împânzită de militari, mine antipersonal și tuneluri subterane

Praful saharian sufocă România

Accident grav în București

Brăila a încheiat anul 2015 cu o cifră îngrijorătoare: 341 de cazuri de minori care au comis fapte penale. În cele mai multe cazuri, autorii sunt copii săraci, cu o educaţie precară, marcaţi de violenţa pe care o văd în familie. Există, însă, şi excepţii de la regulă.

„Am fost suprins să constat, sunt şi familii în care există o viață de familie normală, dar copiilor li se acordă mai mult decât au nevoie şi de multe ori fără să ceară. Atunci sunt tentaţi să creadă că li se cuvine totul”, spune

Aşa cad pradă tentaţiei. Până la fapta penală nu mai e decât un pas. Fiind minori, nu ajung după gratii, dar nici nu scapă nepedepsiţi.

„Organele de urmărire penală sesizează Direcţia Generală de Protecţia Copilului pentru ca faţă de minori să se dispună plasamentul sau supravegherea specializată”, spune Marius Iacob, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila.

„În momentul în care se stabileşte măsura supravegherii specializate, practic copilul rămâne în familie şi trebuie să frecventeze şedinţe de consiliere psihologică, atât copilul, cât şi părinţii”, spune Simona Cimpoaie, directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Brăila.

„Aici intervine o problemă destul de delicată. Noi oferim servicii de consiliere psiho-socială, aceste servicii le sunt adresate atât copiilor, cât şi familiei, dar dacă copilul nu are suportul necesar în familie, şansele de redresare sunt minime”, spune Denis Teodorescu, psiholog.

Este şi cazul unui tânăr pentru care familia nu a fost o portiţă de scăpare, ci o piatră de gât. Obligat să-şi ajute părinţii prin orice mijloace, Cristian a început să fure pe când avea 13 ani. A continuat până când a împlinit 15. Justiţia nu a mai fost blândă.

„Dacă el avea un ban în buzunar nu se mai ducea să mai fure. Dacă el n-a avut, s-a dus. A luat ce-a luat. Ce-a mai avut înainte, cu ce a mai a furat, i-a dat 7 ani de puşcărie”, spune tatăl adolescentului.

La Brăila, statisticile Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului arată că, în peste 16% din cazuri, minorii care săvârşesc fapte penale au antecedente.