Colegiul Medicilor din România a transmis un punct de vedere profesional privind semnificaţia şi implicaţiile fracturii de diafiză femurală, diagnostic stabilit în cazul tânărului de 25 de ani decedat în SJU Buzău, după un accident rutier. Opinia a fost formulată de Comisia de Ortopedie şi Traumatologie a CMR, coordonată de prof. univ. dr. Cătălin Cîrstoiu.
Potrivit CMR, fractura de diafiză femurală la pacienţii tineri apare, de regulă, în urma unui traumatism de energie mare şi este „o fractură potenţial şocogenă prin pierderea prin focarul de fractură a 1000 –1500 ml sânge”, fiind însoţită de „leziuni importante ale structurilor musculare, vasculare şi nervoase ale coapsei”.
Specialiştii CMR subliniază că o astfel de leziune trebuie evaluată în context de politraumatism, deoarece „necesită o integrare medicală în contextul unui politraumatism, cu evaluări multiple ale eventualelor leziuni asociate ale pelvisului, coloanei vertebrale şi ale organelor abdomino-pelvine”.
În ceea ce priveşte riscul imediat, Colegiul Medicilor avertizează că „hemoragia imediată în focarul de fractură poate duce la alterarea rapidă şi imprevizibilă a statusului hemodinamic”. În sprijinul acestei afirmaţii este citat un studiu care arată că, din 53 de pacienţi cu fractură izolată închisă de diafiză femurală, „la 21 dintre aceştia a fost nevoie de intervenţie medicală de reglare a statusului hemodinamic (40%)”.
Punctul de vedere al CMR mai menţionează existenţa unor complicaţii grave, potenţial letale, care pot apărea atât la pacienţii operaţi, cât şi la cei neoperaţi. Printre acestea se numără embolia lipidică, cu o incidenţă raportată între 4% şi 10%, dar care „dacă intervenţia chirurgicală este realizată în prima săptămână după producerea fracturii, incidenţa creşte la 26%”, precum şi complicaţiile trombembolice, descrise ca fiind posibile „chiar şi sub administrarea terapiei profilactice antitrombotice”.
Potrivit specialiştilor, „evoluţia clinică a acestor două complicaţii imediate generale este fulminantă, cu degradarea severă a stării pacientului, până la deces”.
Referitor la conduita terapeutică, Colegiul Medicilor arată că temporizarea intervenţiei chirurgicale poate fi justificată în anumite situaţii, menţionând că „temporizarea tratamentului chirurgical şi imobilizarea temporară a unei fracturi de diafiză femurală (...) este o metodă acceptată pentru a obţine o stabilizare temporară” atunci când intervenţia imediată ar reprezenta un risc pentru un pacient politraumatizat.
Tratamentul de elecţie rămâne însă intervenţia chirurgicală, respectiv osteosinteza centromedulară, procedură care, potrivit CMR, „putând fi însoţită de complicaţii intraoperatorii severe, cum ar fi trombembolismul pulmonar, embolia lipidică sau şocul hemodinamic”.
Colegiul Medicilor din România subliniază că punctul de vedere transmis are caracter strict profesional şi general şi nu reprezintă o analiză a unui caz medical anume.
Gabriel, un tânăr în vârstă de 25 de ani, pasager într-un autoturism implicat într-un accident produs în 2 ianuarie, pe DN 10, în localitatea Verneşti, a suferit o fractură de femur şi a fost internat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Buzău, fiind programat pentru operaţie. Starea tânărului s-a deteriorat însă brusc, iar acesta a decedat.
Necropsia efectuată la solicitarea familiei, în prezenţa unui expert-parte, ca măsură de precauţie, pentru a clarifica circumstanţele decesului şi pentru a elimina eventualele suspiciuni privind posibile erori medicale, a indicat drept cauză a morţii un tromboembolism pulmonar, o complicaţie severă care poate apărea în cazul pacienţilor imobilizaţi. În fapt, un cheag de sânge s-a format şi a migrat, provocând o hemoragie şi blocând arterele pulmonare.
Zeci de persoane, majoritatea prieteni şi apropiaţi ai victimei, au protestat în curtea spitalului şi au cerut explicaţii şi tragerea la răspundere a celor consideraţi responsabili.
Familia tânărului a depus plângere la Parchet împotriva personalului medical.
Editor : I.B.
