Rusia duce o campanie cinică de presiune și șantaj asupra familiilor prizonierilor de război ucraineni, pe care vor să le transforme în surse de informații sau chiar „vehicule” de sabotaj pe teritoriul Ucrainei, scrie Kyiv Independent, care a vorbit cu soția unui soldat ucrainean capturat de ruși.
Karina Remez știa că soțul ei - Dmitro Remez, în vârstă de 33 de ani - fusese capturat în 2022 în timp ce apăra orașul Mariupol. Ani de zile, nu au existat informații confirmate despre locul în care era ținut. Apoi, la începutul lunii februarie 2025, un bărbat a contactat-o, susținând că împărțise o celulă cu Dmitro și că avea informații personale de transmis, scrie Kyiv Independent.
Discuțiile inițiale s-au transformat în curând în șantaj. Femeii i s-a cerut să arunce în aer un turn de comunicații și să ofere date despre locații militare ucrainene.
Pentru a o presa, l-au obligat pe Dmitro să vorbească cu ea la telefon. În timpul unor apeluri ulterioare, au vorbit chiar ei cu ea, în timp ce pe fundal se auzeau sunete de tortură.
„Auzeam țipete. Dar nu știu, poate nu era el”, a declarat Karina Remez pentru Kyiv Independent.
„Le-am cerut să-mi arate dovezi că era într-adevăr el. Nu le-a plăcut că puneam întrebări. Pur și simplu au întrerupt apelul.”
Femeia a refuzat să coopereze. Până pe 25 februarie 2026, Dmitro încă nu a fost eliberat, la fel ca aproape 7.000 de alți prizonieri de război ucraineni încă ținuți în captivitate rusească, fără nicio certitudine cu privire la momentul sau dacă se vor întoarce acasă.
Campanie deliberată
Petro Iațenko, purtătorul de cuvânt al Centrului de Coordonare pentru Tratamentul Prizonierilor de Război din Ucraina, afirmă că aceasta este o strategie deliberată a Rusiei, menită să destabiliza Ucraina, strategie care nu a făcut decât să escaladeze și să devină din ce în ce mai crudă în cei patru ani de război.
În 2022 și 2023, Rusia a avut ca scop întoarcerea familiilor ucrainene împotriva autorităților ucrainene.
„Spuneau că Ucraina nu face nimic pentru a elibera prizonierii, că Rusia este gata să elibereze ucrainenii, dar guvernul nu face nimic. Au îndemnat familiile să iasă în stradă”, a spus Iațenko.
Însă cererile au devenit curând mult mai specifice și mult mai violente.
„Familiile sunt presate să incendieze vehicule militare, să furnizeze amplasamentele sistemelor de apărare aeriană, să comită acte de sabotaj sau, cel mai recent, să înregistreze terminale Starlink pentru uz rusesc”, a mai spus Iațenko.
După ce guvernul ucrainean, în parteneriat cu SpaceX, a întrerupt efectiv accesul la Starlink pentru trupele rusești la începutul acestei luni, forțele Moscovei au căutat modalități de a ocoli măsura, inclusiv amenințând familiile prizonierilor de război.
Atât de gravă era amenințarea, încât Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a emis o alertă prin SMS, avertizând asupra acestei practici.
Sistemul și limitele sale
Constrângerile și șantajul Rusiei găsesc adesea ținte ușoare printre rudele disperate să obțină informații despre cei dragi dispăruți.
Când un soldat ucrainean este capturat, datele sale personale ar trebui înregistrate de Rusia. Aceste informații sunt apoi transmise prin intermediul Comitetului Internațional al Crucii Roșii (CICR) către Ucraina. Dacă se potrivesc cu un raport de persoană dispărută, familia este notificată.
Dar procesul depinde în întregime de furnizarea acestor informații de către Rusia.
„În conformitate cu Convenția de la Geneva, țara care deține prizonieri trebuie să îi înregistreze, să asigure un tratament uman și să informeze cealaltă parte cu privire la statutul lor”, a declarat Oksana Kokhan, purtător de cuvânt al CICR în Ucraina, pentru Kyiv Independent.
Potrivit CICR, confirmarea poate dura trei până la patru luni. Erorile de nume, datele incomplete sau absența notificării oficiale pot întârzia și mai mult procesul.
În absența informațiilor oficiale, rudele apelează adesea la alte căi, ceea ce le face și mai vulnerabile.
Cum începe contactul
Din 2022, rudele soldaților ucraineni capturați sau dispăruți au creat comunități online pentru a se ajuta reciproc. Postează nume, fotografii și numere de telefon, sperând că cineva le-a văzut persoana iubită.
„În 2022, au început să apară grupuri de Facebook unde familiile își lăsau contactele. Mai târziu, rușii au început să creeze canale Telegram unde publicau și fotografii cu prizonierii, iar familiile căutau acolo”, a explicat Iațenko.
Unul dintre cele mai vizibile canale rusești se prezintă ca ajutând familiile să transmită scrisori prizonierilor și să stabilească contact.
Hanna Naumenko, cofondatoare a Asociației Familiilor Apărătorilor de la Azovstal, a declarat că, în ciuda riscurilor, acest canal rusesc a devenit una dintre cele mai utilizate platforme care operează în acest spațiu.
„Ei postează pe Telegram că vor informații despre rude ale unui anumit prizonier. Desigur, familiile monitorizează aceste canale. La început, este vorba doar despre transmiterea unei scrisori. Scrierea unui răspuns. Odată ce contactul este stabilit, începe presiunea”, a declarat Naumenko pentru Kyiv Independent.
Constrângerea
Oficialii ucraineni și jurnaliștii de investigație spun că șantajul rudelor prizonierilor de război face parte dintr-o campanie coordonată care implică serviciile de securitate ale Rusiei, inclusiv Serviciul Federal de Securitate (FSB). Aceștia lucrează prin canale intermediare pentru a identifica și viza noi familii.
„Sarcinile par simple la început, cum ar fi partajarea informațiilor personale sau verificarea unei locații. Dar odată ce o persoană este de acord, este atrasă mai departe. Se poate transforma în ceva de genul licrării unei genți la o adresă, iar acea geantă conține explozibili. Au existat cazuri în care dispozitivele au fost detonate de la distanță”, a explicat Iațenko.
O investigație din 2026 realizată de „Schema”, secția de investigații a Radio Europa Liberă / Radio Libertatea, a descoperit mesaje private de la generalul-maior rus Roman Demurciev, care detalia cooperarea sa cu un ofițer FSB în gestionarea prizonierilor de război ucraineni.
Într-un schimb de replici, ofițerul FSB, care folosește indicativul „Grecul”, spune că are nevoie de „prizonieri noi” pentru a le exploata familiile. Într-un altul, Demurciev întreabă dacă soldații ucraineni aflați în captivitate sunt necesari sau ar trebui uciși.
Iațenko a spus că și cooperarea cu rușii pune în pericol prizonierul.
„Dacă o familie cooperează, Rusia nu are niciun stimulent să-l schimbe pe acel prizonier. De ce ar pierde acest avantaj?”, a spus Iațenko.
Karina Remez a refuzat să coopereze și a raportat contactul serviciilor secrete ucrainene. Dmitro a fost ulterior condamnat la 18 ani într-o colonie penală cu regim strict din Kemerovo, Siberia.
„Trimitem colete și bani. Nu știm dacă ajung la el. În scrisorile lui, spune că da”, a spus ea.
Editor : B.P.
