Cum au ajuns China și Rusia să conducă în cursa pentru „superarmele” hipersonice care pot șterge de pe fața Pământului orice țintă

Rachetele hipersonice sunt arme formidabile, atât de rapide și de ușor de manevrat încât ar putea schimba felul în care sunt purtate războaiele. De aceea, cursa globală pentru dezvoltarea lor s-a încins așa de mult în ultimii ani. China a făcut cele mai mari progrese tehnologice la acest capitol, urmată îndeaproape de Rusia, în timp ce SUA încearcă să le prindă din urmă, iar Marea Britanie nu are deocamdată nicio rachetă hipersonică în arsenalul său.

China și-a dezvăluit arsenalul de rachete hipersonice Dongfeng în timpul paradei militare de ziua națională organizată la Beijing pe 1 octombrie 2019.

De atunci, China a perfecționat tehnologia și a ajuns să conducă în cursa globală a înarmării cu rachete hipersonice. Este o competiție geopolitică între state cum nu s-a mai văzut de la Războiul Rece, potrivit lui William Freer, cercetător al institutului Council on Geostrategy din Marea Britanie.

Motivul pentru care Rusia și China au făcut progrese mult mai mari decât alte state angrenate în această cursă este simplu: „Au decis să investească mulți bani în aceste programe cu destul de mulți ani în urmă”, a explicat Freer.

Multe națiuni din Occident s-au concentrat în ultimele decenii asupra luptei contra terorismului de inspirație jihadistă atât pe propriul teritoriu, cât și în războaie de contrainsurgență în țări străine. Riscul izbucnirii unui război contra unui adversar cu o armată modernă și sofisticată părea unul îndepărtat.

„Rezultatul net a fost că nu am reușit să observăm uriașa ascensiune a Chinei ca putere militară”, a recunoscut Alex Younger, fostul șef al serviciului de informații externe al Marii Britanii (MI6).

Statele Unite încearcă să ajungă din urmă China și Rusia în privința dezvoltării armelor hipersonice

Și alte țări au început să facă progrese semnificative în acest domeniu, potrivit BBC. Israelul are o rachetă hipersonică ce funcționează ca o armă de interceptare – Arrow 3. Iranul susține, de asemenea, că are arme hipersonice și a spus că a lansat astfel de rachete asupra Israelului în războiul de 12 zile din luna iunie.

Coreea de Nord dezvoltă propria sa versiune a unei rachete hipersonice încă din 2021 și susține că deține deja arme de acest tip care pot fi folosită în luptă.

SUA și Marea Britanie au început să aloce fonduri importante pentru dezvoltarea tehnologiei rachetelor hipersonice, precum au făcut și alte națiuni ca Franța și Japonia.

Statele Unite au prezentat racheta hipersonică „Dark Eagle” (Long-Range Hypersonic Weapon – LRHW), însă China și Rusia se află într-un stadiu mai avansat la acest capitol, ceea este îngrijorător, potrivit unor experți.

O rachetă hipersonică se deplasează cu viteze de cel puțin cinci ori mai mari decât viteza sunetului (Mach 5 sau 6.200 de kilometri pe oră). Cea mai rapidă rachetă hipersonică dezvoltată până acum este racheta Avangard a Rusiei, despre care se presupune că ar putea ajunge la o viteză de Mach 27, adică puțin peste 33.300 de kilometri la oră, cu toate că viteza menționată cel mai des este de Mach 12: 14.800 de kilometri la oră.

În privința forței de distrugere, rachetele hipersonice nu diferă foarte mult de rachetele de croazieră supersonice sau subsonice, potrivit lui Freer, care a explicat că ceea ce le face speciale este dificultatea de a le detecta, monitoriza și intercepta.

Armele hipersonice nu sunt imposibil de detectat, dar sunt mai greu de interceptat

Există două categorii principale de rachete hipersonice: cele precum DF-17 dezvoltate de China, care pot fi propulsate chiar și în afara atmosferei Pământului de unde se întorc cu viteze incredibile către țintă, și rachetele de croazieră hipersonice, care zboară foarte jos pentru a nu putea fi detectate de radar.

Spre deosebire de rachetele balistice obișnuite, arme hipersonice precum DF-17 pot fi manevrate astfel încât să aibă o traiectorie cât mai imprevizibilă cu schimbări bruște de direcție. Ele pot avea focoase convenționale sau nucleare.

Totuși, nici măcar armele hipersonice nu sunt imposibil de detectat, mai ales atunci când armata atacată nu se bazează doar pe radarele de la sol, ci și pe senzorii sateliților de pe orbită.

Rusia a testat o rachetă balistică experimentală contra Ucrainei în noiembrie 2024 care a lovit un complex industrial din Dnipro. Racheta, poreclită Oreșnik, s-a deplasat cu o viteză hipersonică de cel puțin Mach 10.

Liderul rus Vladimir Putin a spus că racheta Oreșnik va intra în faza de producție în masă și că poate transforma orice țintă în „praf”.

Avangard, cea mai periculoasă armă hipersonică din arsenalul Rusiei

Putin s-a lăudat și cu rachetele Kinjal, despre care a spus că sunt atât de rapide încât este imposibil să le interceptezi. Totuși, Rusia a lansat multe astfel de rachete asupra Ucrainei, iar multe dintre ele au fost interceptate, ceea ce indică faptul că s-ar putea să nu fie cu adevărat hipersonice.

Cele mai periculoase rachete hipersonice rusești sunt însă cele Avangard. În timpul unei ceremonii din 2018, când racheta a fost dezvăluită alături de alte cinci „superarme”, Putin a spus că este de neoprit.

Țara care are cel mai puternic arsenal hipersonic este, însă, China, care a dezvăluit la finalul anului 2024 cea mai nouă rachetă hipersonică cu planare, GDF-600.

Marea Britanie a rămas mult în urmă în cursa rachetelor hipersonic, însă a început să investească serios în această tehnologie. Vor mai trece ani buni până când armata britanică va avea o astfel de rachetă în arsenal.

Editor : Raul Nețoiu