Analiză Cum au schimbat trei luni de război regiunea Golfului Persic pentru totdeauna (NYT)

Confruntate cu un acord în curs de negociere între SUA și Iran care le lasă într-o poziție vulnerabilă, țările arabe din Golf își remodelează strategiile de apărare, economiile și rutele comerciale, scrie The New York Times.

Timp de decenii, locuitorii bogatelor națiuni arabe din Golf au urmărit la televizor desfășurarea războaielor din regiune. Războiul îi afecta pe vecinii lor — în Yemen, în Siria, în Gaza — dar nu și pe ei.

Această iluzie a fost spulberată de războiul dintre SUA și Israel împotriva Iranului. Conflictul armat a zguduit sentimentul de siguranță al acestor țări, a afectat economiile lor bogate în resurse energetice și le-a determinat să-și reconsidere strategiile de apărare. Bazele militare americane de pe teritoriul lor — în loc să le protejeze de orice pericol — le-au transformat în ținte pentru mii de rachete și drone iraniene.

Luptele par să fi luat sfârșit, cel puțin pentru moment, și totuși mulți dintre cei din țările din Golf se tem că acordul care se conturează între Statele Unite și Iran nu va contribui prea mult la atenuarea amenințării pe care Iranul o reprezintă pentru ei, spun analiștii.

Recunoscând tacit îngrijorările țărilor din Golf, secretarul de stat Marco Rubio s-a întâlnit săptămâna aceasta cu mai mulți lideri arabi din regiune, încercând să-i liniștească. El a declarat miercuri reporterilor din Kuweit că Statele Unite „nu vor face nimic care să submineze securitatea aliaților noștri”.

Cu toate acestea, odată cu expunerea vulnerabilităților lor, țările din Golf au fost schimbate pentru totdeauna de război. Multe dintre ele sunt acum hotărâte să-și consolideze puterea dură, cheltuind mai mult pe echipamente militare și apărare. Noua stare de spirit reprezintă o schimbare palpabilă față de proiectele grandioase și optimiste care au definit ultimul deceniu al regiunii.

„A lăsat o rană adâncă”, a spus Khalid Al-Jaber, director executiv al Consiliului pentru Afaceri Globale din Orientul Mijlociu, un institut de cercetare din Qatar. „Va dura foarte, foarte mult timp până se va reface.”

Scenele care s-au desfășurat în ultimele luni în orașe din Golf precum Dubai și Doha, inclusiv explozii masive și turnuri de lux în flăcări, erau odată de neimaginat pentru majoritatea locuitorilor.

Părinții s-au înghesuit cu copiii pe holuri în timp ce alertele de rachete se auzeau pe telefoanele lor. În Emiratele Arabe Unite, școlile au fost închise timp de săptămâni, iar unii rezidenți străini înstăriți au fugit. Singura comparație istorică la care mulți din regiune au putut apela a fost invazia irakiană a Kuweitului, de acum mai bine de trei decenii.

Deși țările din Golf au reușit să intercepteze marea majoritate a atacurilor cu rachete și drone ale Iranului, peste 30 de persoane au fost ucise și zeci au fost rănite.

Mohammed Baharoon, directorul B’huth, un centru de cercetare din Dubai, a afirmat că războiul a creat precedente periculoase în regiune, susținând că acțiunile Statelor Unite, ale Israelului și ale Iranului au generat o „atitudine superficială față de folosirea forței brute”.

„Acum e aproape ca în Vestul Sălbatic”, a spus el, subliniind că încetarea focului a fost de mai multe ori „încălcată cu ușurință, fără ca nimeni să clipească”.

Pe măsură ce fiecare guvern își urmărește propria abordare față de Iran, războiul pare să fi adâncit diferențele dintre unele țări din Golf, în loc să le unească.

Emiratele și-au consolidat alianțele cu Statele Unite și Israelul. Qatarul a jucat rolul de mediator-cheie în eforturile de negociere a unui acord între SUA și Iran. Arabia Saudită a căutat să-și păstreze opțiunile deschise, încercând să influențeze deciziile administrației Trump, menținând în același timp canalele de comunicare cu oficialii iranieni.

Iar Omanul a stârnit mânia președintelui Trump prin angajarea în discuții cu Iranul privind posibila impunere a unor taxe de serviciu în Strâmtoarea Ormuz, calea navigabilă prin care statele din Golf exportă petrol și gaze.

Una dintre cele mai radicale schimbări a fost provocată de închiderea efectivă a strâmtorii de către Iran. Amenințarea că Iranul ar putea să o închidă din nou într-o zi planează acum asupra regiunii și, ca urmare, țările din Golf își regândesc modul în care petrolul, alimentele și alte mărfuri intră și ies din țările lor.

Guvernul emiratez urmărește o strategie de „dependență zero de Ormuz”, extinzându-și porturile în afara strâmtorii și construind conducte de petrol și căi ferate, a declarat recent ministrul comerțului al țării pentru Bloomberg. Iar Omanul, o națiune de obicei liniștită — care are porturi la Marea Arabiei, la sute de kilometri distanță de strâmtoare — a devenit un nod logistic crucial pentru vecinii săi, transportându-le mărfurile pe cale terestră.

Întrebarea care planează asupra tuturor acestor schimbări este dacă conflictul s-a încheiat cu adevărat.

„Suntem îngroziți de gândul că acesta va fi un război fără sfârșit”, a spus Al-Jaber, cercetătorul din Qatar.

În public, liderii din Golf au salutat acordul de încetare a luptelor, care s-au dovedit atât de catastrofale pentru țările lor, încât puțini doreau ca acestea să continue.

La o reuniune a Grupului celor 7, care a avut loc săptămâna trecută în Franța, șeicul Mohammed bin Zayed, puternicul lider al Emiratelor, a transmis un mesaj de recunoștință lui Trump.

„Vă mulțumim pentru sprijinul dumneavoastră, pentru angajamentul dumneavoastră față de prietenii dumneavoastră”, a spus el, aplecându-se în față pe scaun. „Înseamnă foarte mult pentru noi, iar dumneavoastră ne-ați arătat cine este adevăratul aliat.”

Totuși, în culise, spun analiștii, mulți oficiali din Golf simt un amestec de frustrare și dezamăgire față de aliații lor de lungă durată, inclusiv Statele Unite.

Acordul preliminar dintre Statele Unite și Iran a menționat foarte puțin preocupările guvernelor din Golf, precum arsenalul de rachete și drone al Iranului sau sprijinul acordat milițiilor regionale.

Iar luni, administrația Trump a ridicat temporar sancțiunile petroliere împotriva Iranului, ceea ce ar putea oferi țării un avânt economic.

Într-un articol recent publicat în ziarul „Asharq Al-Awsat”, Abdulrahman al-Rashed, un scriitor saudit apropiat conducerii regatului, a susținut că acordul dintre SUA și Iran „reabilitează regimul de la Teheran ca putere regională”.

Beneficiile financiare pe care le-ar putea conferi „vor face din Iran un monstru și mai mare decât era înainte”, a scris al-Rashed.

Oficialii americani au sugerat, de asemenea, că statele din Golf ar putea contribui la un fond de reconstrucție de 300 de miliarde de dolari pentru Iran, o idee care a fost primită cu răceală în regiune.

Al-Jaber a afirmat că se creează impresia că administrația Trump privește Golful „ca pe un bancomat” și că „acest lucru deranjează o mulțime de oameni”.

Călătoria lui Rubio din această săptămână în Emiratele Arabe Unite, Kuweit și Bahrain a scos în evidență aceste tensiuni, chiar dacă el a încercat să sublinieze că oficialii americani erau dispuși să țină cont de punctele de vedere din întreaga regiune.

„Deși ne dorim un acord, nu vrem un acord cu orice preț”, a spus el.

Joi, după o întâlnire cu miniștrii de externe din Țările Golfului în Bahrain, Rubio le-a spus reporterilor că aceștia „ne-au împărtășit câteva îngrijorări foarte concrete” și că el le-a promis că guvernele lor vor fi implicate „la fiecare pas” în timpul negocierilor cu Iranul.

În întâlnirile sale, el nu a adus în discuție ideea ca guvernele din Țările Golfului să contribuie la fondul de 300 de miliarde de dolari, a spus el. În schimb, oficialii din Golf i-au spus că era „de mare interes pentru ei” să primească propriile fonduri pentru reconstrucție, a spus Marco Rubio.

Într-un discurs ținut în cadrul unei întâlniri cucu Rubio, Abdullatif al-Zayani, ministrul de externe al Bahrainului, a afirmat că regiunea salută încetarea ostilităților „după provocările grave cu care ne-am confruntat”.

„Astăzi vedem o rază de speranță”, a spus el.

Totuși, în perioada postbelică, „există percepția în Golf că puterea de descurajare împotriva Iranului s-a redus”, a spus Mahdi Ghuloom, un cercetător din Bahrain — ceea ce înseamnă că amenințările americane și israeliene împotriva Iranului ar putea fi mai puțin eficiente pe viitor.

Deși Iranul a fost lovit de campania de bombardamente, guvernul său a supraviețuit în cele din urmă și a învățat că poate folosi instrumente puternice, precum controlul asupra Strâmtorii Ormuz.

Ca urmare, a spus Ghuloom, este timpul ca țările din Golf să inițieze propriile discuții separate cu Iranul, urmărind eventual încheierea unui pact de neagresiune cu vecinul lor.

Ar putea exista o „latură pozitivă”, a adăugat el, în modul în care războiul a împins țările din Golf să devină mai puternice și să se adapteze.

„Ne-am dovedit nouă înșine că suntem deja mai rezistenți decât credeam că vom fi”, a spus el.

Editor : B.E.