Proiectul „Fiare de plug” și criza din Golful Persic: Cum ar putea SUA să folosească explozii nucleare ca să evite Strâmtoarea Ormuz
În timp ce o mare parte din petrolul din Orientul Mijlociu rămâne blocat în Golful Persic, fostul președinte al Camerei Reprezentanților din Congresul SUA, Newt Gingrich, a propus într-o postare pe rețelele sociale ca America să folosească bombe nucleare pentru a săpa un nou canal pe o rută care ar ocoli Strâmtoarea Ormuz și ar fi ferită de atacurile iraniene. Pe cât de absurdă ar părea propunerea astăzi, astfel de idei au fost, în trecut, discutate și chiar incluse în planurile guvernelor din Statele Unite și Uniunea Sovietică.
Postarea lui Gingrich făcea trimitere înspre un articol catalogat drept „satiră”, în care se menționează ironic, la final, că „opiniile exprimate mai sus nu le reprezintă neapărat pe cele ale unei persoane care are neuroni”.
Gingrich nu a explicat dacă propunerea sa este una serioasă, dar conservatorul republican a trăit destul de mult ca să își aducă aminte de Proiectul Plowshare („Fiare de plug”), prin care americanii au testat posibilitatea ca exploziile nucleare să ajute la extragerea gazelor naturale din rezervoare subterane și la construcția de canale, porturi și drumuri montane.
Termenul „plowshare” face referire la un pasaj din Biblie în care se spune că „din săbiile lor își vor făuri fiare de plug și din sulițele lor, cosoare”, mesajul modern fiind că Statele Unite încercau prin acest proiect să transforme armele nucleare în instrumente inofensive ce puteau fi foarte utile în inginerie, construcții și alte domenii de dezvoltare a infrastructurii.
Ideea de a crea un nou canal pentru a transporta petrolul din Orientul Mijlociu a apărut încă din anii ‘50, în contextul Crizei Suezului, atunci când Egiptul a preluat cu forța controlul asupra Canalului Suez de la britanici și francezi.
„Exploziile nucleare pașnice” pentru crearea unui nou golf în Alaska
Principalul arhitect al bombei cu hidrogen, Edward Teller, și colegii săi fizicieni de la Lawrence Radiation Laboratory din Livermore, California, au vrut să testeze dacă ar putea crea un canal alternativ prin teritoriul unei țări aliate.
Administrația președintelui american Dwight D. Eisenhower începuse deja să promoveze folosirea energiei atomice pentru a genera electricitate, inclusiv în cazul submarinelor. După Criza Suezului, planurile „atomi pentru pace” ale guvernului american au fost extinse, scrie istoricul Christine Keiner în The Conversation.
„Exploziile nucleare pașnice” erau menite să reducă costurile marilor proiecte de terasamente și să promoveze securitatea națională. Pentru a demara programul, Teller a vrut să creeze un golf artificial prin îngroparea și detonarea a cinci bombe termonucleare într-un sat de băștinași de pe coasta nord-vestică a Alaskăi.
Proiectul Chariot a generat dezbateri aprinse, precum și o serie de studii de mediu inovatoare despre lanțurile trofice din regiunea arctică.
Echipa lui Teller a lucrat și cu trupele de geniu ale armatei SUA pentru a studia posibilitatea folosirii exploziilor nucleare pentru a construi o nouă cale navigabilă care să înlocuiască Canalul Panama.
Oficialii americani își doreau un canal mai larg și mai adânc care să fie la nivelul mării, nemaifiind nevoie de ecluze, pentru a face trecerea între două nivele de altitudine diferite, sau de mii de angajați care să opereze sistemul.
Înlocuirea Canalului Panama prin declanșarea a 297 de explozii nucleare
Exploziile nucleare păreau să fie soluția cea mai eficientă din punct de vedere financiar pentru a crea un nou canal.
Protestele anti-americane din ianuarie 1964, care au izbucnit în Panama, l-au convins pe președintele Lyndon B. Johnson să numească o comisie care să găsească cel mai bun loc pentru a crea noul canal folosind explozii nucleare.
Având un buget de 17,5 milioane de dolari - 185 de milioane de dolari, în banii de azi - comisia formată din cinci experți și-a îndreptat atenția înspre două posibile rute: una în estul Panama și cealaltă în vestul Columbiei.
Pentru a traversa văile împădurite din regiunea Darien, inginerii au propus declanșarea a 294 de explozii nucleare de-a lungul rutei, în 14 detonări separate, folosind echivalentul a 166 de milioane de tone de TNT.
Exploziile ar fi fost generat o cantitate enormă de energie. Cea mai puternică armă nucleară testată vreodată – Bomba Țarului, în 1961 – a eliberat o energie echivalentă cu 50 de milioane de tone de TNT.
Din cauza dificultății desfășurării testelor nucleare în scop pașnic, după semnarea Tratatului de interzicere parțială a testelor nucleare (PTBT) din 1963, și din cauza deficitului bugetar uriaș al SUA provocat de Războiul din Vietnam, planurile privind crearea unui nou canal între Oceanul Atlantic și Oceanul Pacific folosind explozii nucleare au fost abandonate la începutul anilor ‘70.
În raportul final, susținătorii Proiectului Plowshare au prezis că „într-o zi, exploziile nucleare vor fi folosite într-o gamă largă de proiecte uriașe de terasamente”.
Astăzi, având în vedere cunoștințele pe care le avem despre consecințele grave ale deșeurilor radioactive asupra mediului și sănătății, este greu de imaginat o perioadă în care folosirea bombelor nucleare pentru construirea unor canale părea o idee rezonabilă.
În același timp, multe idei care au ajuns să fie abandonate erau cândva considerate benefice și, uneori, chiar inevitabile. Oare care dintre trendurile moderne din lumea tehnologiei ce sunt promovate astăzi de influenceri îi vor amuza, șoca sau înspăimânta pe urmașii noștri?
Editor : Raul Nețoiu
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
