Pentru Donald Trump și Vladimir Putin, cazul Ucrainei de azi este cel al lumii de mâine. În convorbirea celor doi de săptămâna aceasta, liderul rus nu a părut să cedeze mare lucru: un pas către un soi de încetare a focului, un schimb de prizonieri și alte câteva nimicuri. Dar Putin știe că Trump vrea mult mai mult decât un simplu acord asupra Donbasului. Soluționarea celui mai important conflict din Europa de după cel de-Al Doilea Război Mondial este doar un preludiu la o înțelegere mult mai mare în Țara Sfântă, un aranjament cu adevărat istoric care ar putea satisface dorința lui Trump de a fi considerat o legendă a păcii, potrivit unei analize The Spectator.
Arabia Saudită, un broker de putere mai important decât statele occidentale
De aceea, Trump l-a trimis pe Steve Witkoff, reprezentantul său special în Orientul Mijlociu, la Moscova pentru a negocia în prealabil cu Putin, săptămâna trecută. Multora li s-a părut ciudat că, în timp ce Witkoff, Putin și Trump negociau să oprească războiul din Ucraina, au izbucnit ostilități reînnoite între Israel și Hamas, iar Trump a ordonat o nouă campanie de bombardare împotriva rebelilor houthi susținuți de Iran în Yemen.
Totuși are sens. Pentru că războiul din Ucraina este doar o parte a noului „Mare Joc” al secolului 21, care acum este centrat pe Orientul Mijlociu, subliniază The Spectator. Duminică, discuțiile de încetare a focului Rusia-Ucraina-SUA se reiau la Jeddah, iar gazda, Arabia Saudită, devine un broker de putere mai important decât Marea Britanie, să zicem, sau Franța, nemaivorbind despre Bruxelles.
Keir Starmer își dorește recunoașterea meritului că a convins Ucraina să accepte propunerea inițială de încetare a focului a lui Trump, dar Mohammed bin Salman, prințul moștenitor saudit, a fost cel care i-a atras cu adevărat atenția lui Volodimir Zelenski, oferind Ucrainei o schemă de investiții de mai multe miliarde.
Subiectul Iranului, la fel de important ca Ucraina
Este posibil ca Trump și Putin să-și fi petrecut cea mai mare parte a convorbirii de 90 de minute confruntându-se cu privire la centralele energetice de pe râul Nipro sau la manevrele navale din Marea Neagră, dar subiectul Iranului pare să fi fost cel puțin la fel de important. Putin a fost de acord să intensifice presiunea asupra Teheranului, aliatul Rusiei în regiune, și să împiedice programul său de arme nucleare. „Cei doi lideri au împărtășit opinia conform căreia Iranul nu ar trebui să fie niciodată în poziția de a distruge Israelul”, a spus Casa Albă în comunicatul publicat după discuții, informații confirmate de Kremlin.
De mai bine de un deceniu, Putin desfășoară o campanie de „presiune maximă” împotriva Ucrainei, care a culminat cu războiul care se poate termina sau nu. Trump, Witkoff și prim-ministrul israelian, Benjamin Netanyahu, își propun să facă ceva similar cu iranienii, despărțindu-i de toată lumea, poate și de China. Planul este să falimenteze Teheranul, să consolideze Israelul și să se împrietenească cu statele arabe. La doar câteva ore după ce a vorbit cu Putin, Trump, în cuvintele sale, l-a „primit cu căldură” pe consilierul pentru securitate națională al Emiratelor Arabe Unite, șeicul Tahnoon bin Zayed Al Nahyan, la Casa Albă pentru discuții și cină.
Centrul de greutate diplomatică s-a mutat spre est
Este Concertul Arabiei al lui Trump, iar centrul de greutate diplomatică globală s-a mutat spre est. SUA, Rusia, China și Turcia se vor lupta pentru influența mai mare asupra Israelului, pentru un Iran slăbit și o ligă arabă ligi proaspăt împuternicită, în timp ce petrodolarii vor menține totul în funcțiune.
În același timp, India, a cincea cea mai mare economie din lume, este, de asemenea, menită să fie un jucător cheie în noua ordine mondială a lui Trump. A fost interesant că, în timp ce Trump vobea cu Putin, directorul său de informații, Tulsi Gabbard, se afla la Delhi, vorbind cu Narendra Modi despre aprofundarea legăturilor SUA-India și despre atingerea „păcii printr-o strategie înrădăcinată în realism și pragmatism”.
Europa, din ce în ce mai lipsită de importanță
Europa și Marea Britanie, între timp, se remarcă prin lipsa de importanță din ce în ce mai mare. Campania lui Starmer și a președintelui francez Emmanuel Macron de a forma o „coaliție a celor dispuși” militar, care se îndreaptă acum spre o „fază operațională”, este privită în cercurile lui Trump și la Kremlin ca o încercare de a menține războiul prin alte mijloace – în cel mai bun caz inutilă; în cel mai rău caz, apocaliptic nesăbuită. America nu pare interesată să ofere „o plasă” de securitate împotriva agresiunii ruse pe care Starmer și-o dorește cu disperare. Trump vrea ca Europa să cheltuiască mai mult pentru apărare, dar nu vrea nicio mișcare care i-ar putea perturba agenda pentru pacea mondială.
Speranța lui Macron și a lui Starmer trebuie să fie că, cu tot accentul pus pe modul în care Putin l-a „jucat” pe Trump, ținându-l să aștepte la telefon și apoi nefiind de acord cu cerințele SUA, mândria comandantului șef va duce spre o nouă ostilitate față de Rusia și o reangajare dramatică față de descurajarea estică a NATO. Dar Trump nu este nici pe departe atât de sensibil precum susțin criticii săi. S-ar putea să se ciocnească cu Putin în următoarele zile, în felul în care s-a certat cu Zelenski, postând cuvinte furioase pe Truth Social sau având o altă conferință de presă furioasă. Totuși, asta ar fi în mare parte doar pentru a adăuga o întorsătură de reality TV președinției sale. Scandalurile sunt bune pentru popularitate.
Trump nu împărtășește dezgustul Europei față de Putin
Ideea mai importantă este că Trump și mișcarea Make America Great Again nu împărtășesc teama și dezgustul Europei față de Putin. „Nu-mi place Rusia”, așa a spus, marți după-amiază, Charlie Kirk, directorul executiv al Turning Point și vocea de facto a Tineretului MAGA. „Nu sunt o societate liberă. Este condusă de o grămadă de gangsteri și bandiți. [Dar] au o cultură bogată care este demnă de recunoaștere și apreciere. Tolstoi este un lucru real. Dostoievski? Lucru real. Ceaikovski? Lucru real. Război și pace? Lucru real. Sunt lucruri adevărate: frumusețe adevărată, artă adevărată.”
Kirk și alte figuri de pe orbita lui Trump sunt mult mai interesați să înfrunte o grămadă de gangsteri și bandiți mai aproape de casă - și anume cartelurile mexicane care au canalizat mase de droguri ilegale și migranți în sudul SUA în ultimii ani. Secretarul Apărării, Pete Hegseth, și alții au avertizat guvernul mexican să se ocupe de acești actori necinstiți sau să se confrunte cu acțiuni militare americane.
Administrația Trump ar lansa un astfel de atac asupra suveranității Mexicului în aproape aceiași termeni în care Rusia a vorbit despre „operațiunea sa specială” în Ucraina în 2022. Dar efectul ar fi similar: o mare putere care își încordează mușchii și își întinde granițele. Și având în vedere interesul lui Trump de a achiziționa Canada și Groenlanda, ar deveni din ce în ce mai greu să nege că America sa este expansionistă.
Editor : Ș.R.
