Analiză Cum ar putea fi eliminat Andrew din linia de succesiune la tron. Expert: Arestarea are ramificații uriașe, monarhia britanică e pe ducă

Locul lui Andrew Mountbatten-Windsor, fost prinț și frate al regelui, în linia de succesiune la tronul britanic pare să fie amenințat în Regatul Unit. În prezent, Mountbatten-Windsor este al optulea în linia de succesiune (n.r. după familiile prinților William și Harry) la tronurile Regatului Unit și Australiei. Acest lucru face extrem de improbabil ca el să devină vreodată monarh, dar îndepărtarea lui este mai degrabă un act simbolic de repudiere. Este posibil să fie înlăturat? Răspunsul scurt este da, dar ar fi cel mai probabil un proces îndelungat, care ar implica adoptarea de legi de către mai multe parlamente, arată The Conversation.

Aceeași linie de succesiune se aplică și Coroanelor britanică și australiană?

La momentul federării Australiei în 1901, Coroana britanică era descrisă drept „una și indivizibilă”. Regina Victoria exercita puteri constituționale asupra tuturor coloniilor sale, acționând la sfatul miniștrilor britanici.

Situația s-a schimbat după primul război mondial, ca urmare a unei serii de conferințe imperiale, iar până în 1930 „dominioanele” autonome (n.r. Australia, Canada, Noua Zeelandă, Africa de Sud, Statul Liber Irlandez și Newfoundland) aveau coroane separate. Acest lucru însemna că prim-ministrul australian putea să-l consilieze pe monarh cu privire la numirea guvernatorului general al Australiei și la alte chestiuni federale (n.r. dar nu statale) australiene.

Cu toate acestea, regulile de succesiune la aceste coroane separate au rămas neschimbate. Acestea sunt un amestec de legi engleze, inclusiv reguli de drept comun privind moștenirea și statute, precum Declarația Drepturilor din 1689 și Actul de Stabilire din 1701.

Aceste legi au devenit parte a legislației australiene în secolul al XVIII-lea, dar pentru o lungă perioadă de timp parlamentele australiene nu au avut puterea de a le modifica. Acest lucru s-a schimbat în 1931 odată cu promulgarea Statutului de la Westminster. Acesta a acordat dominioanelor puterea de a abroga sau modifica legile britanice care se aplicau în țara lor.

Cu toate acestea, recunoscând că acest lucru ar putea provoca haos în ceea ce privește succesiunea la tron, în preambulul statutului a fost inclusă o clauză care stabilea că „orice modificare a legii privind succesiunea la tron” necesită acordul parlamentelor tuturor dominioanelor și al Regatului Unit. Secțiunea 4 a statutului menținea puterea parlamentului britanic de a legifera pentru un dominion, dar numai dacă acesta își dădea acordul și consimțământul.

În 1936, când regele Edward al VIII-lea a abdicat, parlamentul britanic a adoptat un statut pentru a modifica regulile de succesiune la tron, pentru a exclude orice copii pe care i-ar fi putut avea. Australia a consimțit ca parlamentul britanic să extindă legea, astfel încât să se aplice și Australiei.

Această opțiune nu mai este disponibilă de la intrarea în vigoare a secțiunii 1 din Legea Australiei din 1986. Aceasta prevede că niciun act al parlamentului britanic nu poate fi extins ca parte a legislației Commonwealth-ului, a unui stat sau a unui teritoriu. Orice modificare adusă funcționării legilor succesiunii la Coroana Australiei trebuie făcută în Australia.

Cum ar putea Australia să modifice legea succesiunii?

Când a fost promulgată Constituția Commonwealth-ului, Coroana era încă „una și indivizibilă”. Acest lucru însemna că nimeni nu a introdus o secțiune care să acorde parlamentului Commonwealth-ului puterea de a adopta legi privind succesiunea la Coroană. Cu toate acestea, autorii Constituției au fost suficient de inteligenți încât să introducă un mecanism pentru a face față unor astfel de evoluții neprevăzute.

Secțiunea 51 din Constituție prevede că parlamentul Commonwealth-ului poate exercita o competență, la cererea sau cu acordul tuturor statelor direct implicate, pe care numai parlamentul Regatului Unit o putea exercita la momentul constituirii federației. Aceasta înseamnă că parlamentul Commonwealth-ului și parlamentele statelor pot coopera pentru a modifica regulile de succesiune la Coroana Australiei.

Această problemă a apărut în 2011, când diferitele regate (n.r. țări care au păstrat-o pe regina Elisabeta a II-a ca șef de stat) au convenit să modifice regulile de succesiune, astfel încât bărbații să nu mai aibă prioritate față de femei, iar moștenitorii să nu mai fie descalificați pentru că s-au căsătorit cu o persoană de religie catolică.

Parlamentul britanic a adoptat Legea succesiunii la tronul Regatului Unit din 2013 pentru a da efect juridic acestei modificări. Cu toate acestea, a amânat intrarea în vigoare a legii până când și alte regate au adoptat modificările respective. Legea britanică a adus modificări numai în ceea ce privește coroana Regatului Unit.

Unele regate au acceptat că trebuie să modifice legislația referitoare la propria coroană. Altele au concluzionat că nu este necesar să ia măsuri, deoarece Constituția lor prevede că suveranul lor este aceeași persoană care este rege sau regină a Regatului Unit. În cele din urmă, legislația a fost adoptată în Australia, Barbados, Canada, Noua Zeelandă, Saint Kitts și Nevis și Saint Vincent și Grenadine.

În Australia, fiecare stat a adoptat Legea succesiunii la coroană din 2015. Procesul australian a durat mult timp, din cauza priorităților legislative diferite și a perioadelor de sesiune parlamentară, precum și a intervenției perioadelor electorale statale.

Australia a fost ultima țară care a adoptat legea, după care modificarea succesiunii a intrat în vigoare simultan în toate regatele.

Cum ar funcționa procesul astăzi?

Dacă s-ar propune astăzi eliminarea lui Mountbatten-Windsor din linia de succesiune, guvernul britanic ar solicita probabil mai întâi acordul tuturor regatelor. Deși nu este necesar din punct de vedere legal, este important ca toate regatele să fie consultate în cazul în care se dorește păstrarea unui monarh comun, potrivit The Conversation.

Parlamentul britanic ar pregăti apoi propriul proiect de lege, oferind un model pentru alte jurisdicții. Acest lucru înseamnă că modificările sunt uniforme în toate regatele. Proiectul de lege ar specifica probabil și dacă excluderea lui Mountbatten-Windsor afectează moștenitorii săi, prințesele Beatrice și Eugenie, și pe copiii acestora. Conform vechii legi, o persoană care se căsătorea cu un catolic era considerată „decedată” în scopul succesiunii, astfel încât excluderea acesteia din succesiune nu afecta poziția ereditară a moștenitorilor săi. Aceeași abordare ar putea fi adoptată în ceea ce privește excluderea lui Mountbatten-Windsor.

Aceleași parlamente care au adoptat legi în legătură cu ultima modificare a succesiunii (n.r. cu excepția Barbadosului, care este acum o republică) ar trebui, de asemenea, să adopte o lege echivalentă, dacă doresc să mențină simetria în astfel de norme în toate regatele. Prezentarea unui astfel de proiect de lege în fața unui parlament riscă să ridice alte probleme, deschizând întrebări mai ample cu privire la rolul monarhiei în diferite regate.

Ar putea Australia să facă o astfel de schimbare pe cont propriu?

Deși Australia ar putea adopta în mod unilateral o lege pentru a-l exclude pe Mountbatten-Windsor din succesiunea la coroana Australiei, este puțin probabil să facă acest lucru.

Există două motive pentru aceasta. În primul rând, implică o mulțime de complicații legislative, fiind necesar ca șapte parlamente să adopte o lege care probabil nu va avea niciun efect substanțial, având în vedere cât de jos se află Mountbatten-Windsor în linia de succesiune.

În al doilea rând, clauza 2 din Constituția Commonwealth-ului prevede că referirile la „Regină” din Constituție se „extind la moștenitorii și succesorii Majestății Sale în suveranitatea Regatului Unit”.

Există dezacorduri considerabile cu privire la faptul dacă aceasta este doar o dispoziție interpretativă privind actualizarea referințelor sau dacă are un efect substanțial. Menținerea sincronizării regulilor de succesiune din Australia cu cele din Regatul Unit evită deschiderea acestei potențiale cutii a Pandorei, arată The Conversation.

Dosarul Epstein are „ramificații uriașe”, cu daune în cadrul monarhiilor constituționale

Dezvăluirile în cazul infractorului sexual condamnat din SUA, Jeffrey Epstein, ar putea avea „ramificații uriașe în întreaga lume” și ar putea provoca daune durabile monarhiilor constituționale, a declarat șeful unui grup anti-monarhie, în urma arestării scurte a lui Andrew Mountbatten-Windsor din această săptămână, arată agenția turcă Anadolu.

Graham Smith, directorul executiv al Republic, care militează pentru eliminarea monarhiei britanice, a declarat pentru Anadolu că acest caz „a dezvăluit întreaga cultură a bărbaților bogați și puternici care cred că pot scăpa nepedepsiți. Iar asta va provoca daune enorme monarhiilor de pretutindeni, în special celor din țările democratice și, cu siguranță, celei din țara noastră”.

Smith a spus că rolul central al fostului prinț Andrew în această controversă a intensificat atenția asupra Casei Regale.

„Cred că faptul că Andrew se află în centrul acestei controverse - pentru că știm de ani de zile despre aceste acuzații și toată lumea știe că el este de ani de zile o persoană cu o reputație îndoielnică, iar ei nu au făcut nimic în acest sens, au încercat să ascundă totul și au încercat să plătească victimele - va cauza daune enorme acestei monarhii.”, a spus el.

Fostul prinț a fost arestat miercuri sub suspiciunea de abuz în serviciu și dus la o secție de poliție din Norfolk pentru a fi interogat.

Fratele mai mic al regelui Charles a fost trimis comercial al Regatului Unit între 2001 și 2011. El s-a retras din îndatoririle regale în 2019, după ce legătura sa cu Epstein – care a murit în același an într-o celulă de închisoare – a devenit publică.

Potrivit unor documente referitoare la Epstein, publicate în ianuarie în SUA, pe 7 octombrie 2010, Andrew i-a trimis lui Epstein detalii despre viitoarele sale călătorii oficiale în calitate de trimis comercial în Singapore, Vietnam, Shenzhen în China și Hong Kong.

Fostul membru al familiei regale a negat în mod constant orice faptă ilegală. El a fost eliberat joi seara, în urma unei anchete a poliției din Thames Valley, după ce și-a petrecut o mare parte din ziua în care a împlinit 66 de ani în arest.

Eliberarea sub anchetă înseamnă că nu se confruntă cu restricții și nu este supus unor condiții precum restricții de circulație sau interdicții de călătorie.

Palatul Buckingham a declarat anterior că va sprijini poliția din Thames Valley în anchetele sale.

Editor : C.A.