Rușii au continuat recent să testeze în mod activ reacția NATO la diverse provocări - de la zborurile a zeci de drone de tip Gerbera peste teritoriul Poloniei până la faptul că avioanele lor de vânătoare MiG-31 s-au aflat în spațiul aerian al unuia dintre membrii Alianței - Estonia - timp de aproximativ 12 minute, zilele trecute.
Mai mult, din declarațiile Estoniei reiese că avioanele rusești nu ar fi putut zbura accidental „în locul greșit” - având în vedere lipsa planurilor de zbor, transpondere oprite și lipsa comunicării cu serviciile de dispecerat. Adică vorbim despre o altă provocare deliberată a Rusiei.
Reacția șefului Ministerului Apărării din Estonia, Dovilė Šakaliė, la incidentul cu avioanele rusești MiG-31 este destul de elocventă. Ea a remarcat pe bună dreptate că Federația Rusă nu doar verifică granițele NATO și că Alianța ar trebui să ia în serios această situație. Ea a amintit, de asemenea, cum Turcia a dat acum 10 ani un exemplu de răspuns la astfel de provocări.
Ulterior, episodul cu avioanele rusești MiG-31 a fost comentat de ambasadoarea Estoniei în Ucraina, Anneli Kolk, la TSN, menționând și modul în care un avion turcesc F-16 a doborât un avion rus.
„Situația din Turcia a fost puțin diferită. Da, i-au avertizat pe ruși de trei ori, iar apoi au fost doborâți de un avion de vânătoare turcesc, care nu se afla sub comanda NATO. Iar în Estonia nu avem avioane de vânătoare proprii – avioanele italiene erau de serviciu în spațiul aerian sub auspiciile NATO. Deci, decizia trebuie luată de NATO. Este o situație puțin diferită. Dar, desigur, NATO ar trebui să reacționeze la acest lucru în cadrul consultărilor”, a remarcat ambasadorul. Anterior, Defense Express a relatat dacă Estonia are propria apărare aeriană și aviație, precum și de ce două avioane F-35 nu au ajutat împotriva avioanelor rusești MiG-31.
Citește și
Cum arată lista de achiziții militare ale Germaniei, de 80 de miliarde de euro, și de ce armele americane ocupă doar un loc simbolic
Momentul în care dronele ucrainene lovesc două hidroavioane rusești antisubmarin. „Este pentru prima dată de la începutul războiului”
Turcia, noiembrie 2015
Defense Express povestește cum s-a întâmplat și ce a determinat Turcia să ia o decizie radicală pentru a răspunde la încălcările flagrante ale spațiului aerian al țării la acea vreme
Într-adevăr, episodul în care Forțele Aeriene Turce au doborât un avion rus în urmă cu aproape 10 ani are propria sa preistorie, care merită menționată.
În această poveste, punctul de „pornire” condițional poate fi numit 2012, când forțele siriene au doborât un avion turcesc RF-4E. După acest incident, președintele turc Recep Tayyip Erdogan a declarat că Ankara își schimbă atitudinea față de luptă și va considera orice mișcare „inutilă” din Siria ca o amenințare și va reacționa în consecință.
După ce Federația Rusă a început o operațiune în sprijinul Armatei Arabe Siriene în septembrie 2015, Turcia a avertizat în mod oficial Moscova în repetate rânduri că va răspunde la orice încălcare a frontierelor țării. În cele din urmă, în dimineața zilei de 24 noiembrie a aceluiași an, un avion turcesc F-16 echipat cu o rachetă aer-aer AIM-120 AMRAAM a doborât un avion rus Su-24 cu numărul de coadă 83 „alb” și numărul de înregistrare RF-90932, care se întorcea la baza aeriană Khmeimim.
Conform datelor publicate de Turcia, avioanele rusești au zburat mai mult de 2 km în spațiul aerian al țării și au rămas acolo timp de 17 secunde, iar înainte de asta, în decurs de cinci minute, au primit 10 avertismente prin care li se cerea să schimbe cursul. Rușii au negat apoi, în mod tradițional, această informație.
Astăzi, problema unui răspuns adecvat la provocările rusești este mai relevantă ca niciodată pentru statele membre NATO – în special pentru statele baltice, care au capacități limitate de combatere a acestei amenințări. Cu toate acestea, în ciuda apelurilor din partea unor țări individuale de a îndrăzni în sfârșit să doboare avioane rusești, aceasta ar trebui să fie o decizie colectivă – „echilibrarea la marginea conflictului”, după cum a remarcat președintele ceh Petr Pavel.
Editor : Sebastian Eduard
