Oamenii de știință au descoperit dovezi ale bolilor de care sufereau dinozaurii și au constatat că acestea sunt foarte asemănătoare cu cele care afectează animalele de astăzi, relatează BBC.
Acum 77 de milioane de ani, în ceea ce este acum sud-estul Albertei, Canada, un dinozaur Centrosaurus apertus avea un cancer osos avansat la tibie. Este posibil ca acesta să se fi răspândit și în altă parte a corpului.
Dar acest Centrosaurus probabil că nu a murit din cauza cancerului osos. El și alte mii de Centrosaurus din turma sa au fost uciși de o inundație catastrofală, probabil cauzată de o furtună tropicală.
După zeci de milioane de ani, stratul de oase conservat după acest eveniment a ajutat la furnizarea de dovezi importante că acești dinozauri trăiau în turme enorme. Dar diagnosticul de osteosarcom al acestui dinozaur – un cancer osos rar, întâlnit mai frecvent la copii și diagnosticat la aproximativ 25.000 de oameni pe an în întreaga lume – a fost pus abia în 2020. A fost prima dată când un cancer malign a fost diagnosticat la un dinozaur și a fost nevoie de o echipă multidisciplinară de oameni de știință pentru a confirma cazul.
Timp de zeci de ani, paleontologii și paleopatologii – oameni de știință care studiază bolile și leziunile antice cu ajutorul fosilelor – au sugerat că și dinozaurii se îmbolnăveau de cancer, deși tumorile erau de obicei considerate a fi benigne. Dar studiul privind osteosarcomul din 2020 face parte dintr-un domeniu care se dezvoltă rapid și care vizează diagnosticarea bolilor dinozaurilor, folosind expertiză și echipamente similare cu cele folosite pentru a diagnostica bolile la oameni și animale în prezent.
„Domeniul a început ca o speculație. Dar este, de fapt, un efort științific. Acum putem testa științific ipoteze și dezvolta criterii”, spune Bruce Rothschild, cercetător asociat în paleontologie la Muzeul Carnegie de Istorie Naturală din Pennsylvania.
„Se pare că bolile care i-au afectat pe dinozauri au în esență același aspect cu cele care afectează oamenii sau alte creaturi”, explică el.
Rezultatele acestor investigații dezvăluie detalii necunoscute până acum despre cum au trăit și au murit dinozaurii. Unii oameni de știință susțin că ar putea oferi experților medicali noi perspective despre bolile care încă ne afectează în prezent.
Penélope Cruzado-Caballero, paleontolog la Universidad de La Laguna din Tenerife, Spania, a documentat recent un alt posibil caz de osteosarcom. De data aceasta la fosila un ierbivor cu cioc de rață, veche de 70 de milioane de ani, Bonapartesaurus rionegrensis, găsită în Patagonia, Argentina. Echipa ei a folosit date imagistice și analize microscopice, precum și descrieri ale formelor vizibile pentru a diagnostica o tumoră.
„Studiile noastre ne ajută să înțelegem când apar bolile, de-a lungul istoriei vieții pe Pământ”, spune ea.
Osteosarcomul a fost descoperit chiar mai demult decât perioada Cretacicului târziu. Paleontologul Yara Haridy și cercetătorul Bruce Rothschild l-au diagnosticat la o țestoasă veche de 240 de milioane de ani din perioada triasică folosind scanări micro-CT.
Oamenii de știință se uită și la bolile altor arhozauri, un grup de animale reptiliene care include crocodilii și păsările de astăzi. Abordarea îi ajută pe paleontologi să înțeleagă unde se încadrează dinozaurii în întregul arbore al vieții, spune Jennifer Anné, paleontolog principal la Muzeul Copiilor din Indianapolis.
În munca sa, Anné colaborează adesea cu medici veterinari pentru a analiza bolile păsărilor și crocodilienilor, pentru a le compara cu dinozaurii.
Anné și doi colegi au pus, în 2016, primul diagnostic de artrită septică la un dinozaur – o afecțiune care poate apărea atunci când microbii intră într-o articulație, adesea după o ce aceasta a suferit o rană.
Hadrozaurul din New Jersey avea un cot „mâncat” care „arăta ca un cap de conopidă”, spune Anné, așa că au comparat scanările cu micro-CT de înaltă rezoluție ale specimenului cu bolile cunoscute la păsările și reptilele vii. Ei au exclus mai multe boli, printre care guta și tuberculoza, înainte de a stabili diagnosticul de artrită septică din cauza eroziunii osoase, a creșterii osoase reactive și a fuziunii elementelor observate pe oase.
Aceste noi analize pot ajunge să răstoarne diagnosticul anterior. Într-un alt exemplu, cercetarea condusă de Ewan Wolff, un veterinar și paleontolog la Universitatea din Wisconsin, a concluzionat că seturile de leziuni cu margini netede văzute relativ frecvent pe fălcile T. Rex nu erau răni de la mușcăturile altor tiranosauride, așa cum se credea înainte, ci o infecție parazitară aviară numită tricomonoză, care provoacă efecte similare la păsările din prezent.
Descoperirile ar putea contribui și la înțelegerea modernă a bolilor. Rothschild, care e medic reumatolog, și-a folosit analiza fosilelor de hadrozaur pentru a face distincția între osteocondrită și osteocondroză, două afecțiuni osoase diferite, dar cu aspect similar.
Paleontologul David Evans, care a ajutat la stabilirea diagnosticului de cancer osos la un dinozaur, a fost chiar invitat să participe la un simpozion la Institutul de Osteosarcom, care se concentrează pe găsirea unui remediu pentru boală.
„Au fost mulți specialiști de top în cancerul osos din întreaga lume acolo, după care am vorbit eu despre dinozauri”, spune Evans.
Un mulaj al al tibiei de Centrosaurus apertus cu osteosarcom a făcut, de asemenea, parte din expoziția Revoluția Cancerului de anul trecut la Muzeul de Știință din Londra.
„Am vrut să arătăm că cancerul nu este o boală modernă sau specifică omului”, spune Katie Dabin, curatorul principal al expoziției.
Editor : M.B.
