Într-un studiu publicat de revista academică Modern Radar, cercetătorii chinezi anunță o descoperire majoră în procesul de detectare al submarinelor, una care se apropie de ceea ce putea fi definit, până acum, drept science-fiction, informează Yahoo News.
Ce este realmente senzațional la noua tehnologie este că prin utilizarea tehnologiei microundelor de înaltă energie ajunge să poată emite unde electromagnetice în regim continuu, în timp ce se deplasează aproape de viteza luminii.
Oamenii de știință explică faptul că atunci când sunt expuse la semnale cu frecvențe de până la 100Hz, ”semnătura” (indice care măsoară nivelul de detectabilitate prin unde-radar a unui obiect - N.R.) a unui submarin nuclear aflat în apă sărată poate ajunge până la 88 de metri pătrați. Acest aspect face posibilă detectarea țintelor subacvatice utilizând „detectoare magnetice obișnuite”.
Studiul cercetătorilor chinezi a vizat instalarea acestor detectoare pe drone, vizându-se obținerea unei imagini compacte a întregului câmp observat.
UELEJF, cu lungimi de undă mai mari de 100 de metri, necesită, de obicei, distanțe mari între unitățile de antenă. Tradițional, pentru generarea semnalelor de frecvență extrem de joasă este nevoie de antene uriașe, cum sunt unitățile poziționate în centrul Chinei, care au antene de peste 100 km lungime.
În contrast cu această procedură, echipa condusă de Li Daojing, cercetător în cadrul Laboratorului Național de Imagistică prin Microunde al Academiei Chineze de Științe, a redus lungimea antenelor care emit semnalul la aproximativ 100 de metri, făcând posibilă instalarea ușoară a acestor antene pe navele militare chineze.
Undele electromagnetice de înaltă frecvență și putere emise de aceste antene se concentrează în aer pentru a crea o sursă virtuală de semnal radio, iar pe măsură ce o sursă se disipează, o alta este generată instantaneu, asigurând un flux continuu de semnale de frecvență joasă.
Simularea mișcării la viteza luminii folosind efectul Doppler
Echipa a explicat că utilizează o structură care aproximează, pas cu pas, efectul Doppler al sistemelor aflate în mișcare la mare viteză în spațiu, făcând posibilă mișcarea la viteza luminii. După îndeplinirea acestor cerințe, frecvența semnalului poate fi semnificativ redusă, iar lățimea pulsului semnalului poate fi mărită.
Efectul Doppler se produce atunci când frecvența unei unde recepționate de un observator diferă de frecvența sursei din cauza mișcării relative. Pe măsură ce sursa și observatorul se apropie, frecvența observată crește, iar pe măsură ce se depărtează, frecvența observată scade.
Această tehnologie are, de asemenea, aplicații potențiale pentru comunicarea între navele de suprafață și submarin, cu o rază eficientă de până la 3.700 de mile (6.000 km), conform calculelor cercetătorilor.
Verificarea tehnică fost deja finalizată, iar Li a menționat că următorul pas este să se scurteze și mai mult lungimea aranjamentului de emisie la aproximativ 30 de metri pentru a putea permite aplicații mai flexibile.
Editor : C.S.
