Exclusiv Mărturia cutremurătoare a femeii rănite de drona rusească în blocul din Galați: Am strigat copilul, l-am împins pe lângă foc, să ieșim
La o săptămână de la incidentul extrem de grav, în care o dronă rusească a lovit un bloc din Galați, Digi24 a stat de vorbă cu femeia care locuia în apartamentul de la etajul 10, devastat de explozie. Victima povestește cum a trăit noaptea de coșmar și cum a reușit să iasă împreună cu fiul ei de 14 ani din casa cuprinsă de flăcări. Femeia s-a trezit în mijlocul haosului, cu tavanul prăbușit, holul în flăcări și un singur gând: să-și salveze copilul. Povestea ei a impresionat-o pe Romina Gingașu, soția moștenitorului imperiului Ferrari, care i-a oferit un apartament.
Diaconescu: O rețea militară în NATO urmărește, în timp real, toate lansările
Cel puțin 55 de morți în Myanmar după o explozie la un depozit
Drona de la Galați nu a putut fi doborâtă de avioane, însă există un „dar”. Sandu Valentin Mateiu: „Apărarea aeriană are 2 componente”
Nicușor Dan a spus că drona căzută în Galați a fost deviată deasupra Ucrainei. Ministrul Apărării evită să confirme: „Este o fentă”
Nicușor Dan a prezentat dovezile care arată că drona căzută în Galați este de proveniență rusească
De unde știe Nicușor Dan că drona prăbușită pe blocul din Galați este rusească. „Putem spune cu siguranță”
Europenii, ironizați pentru reacția la prăbușirea dronei rusești în Galați: „Vom folosi cea mai înfricoșătoare armă!”
Italia trimite 100 de militari în România. Misiunea era planificată, dar a fost urgentată după prăbușirea dronei rusești la Galați
Reacția locatarilor din blocul lovit de dronă la Galați: Atunci ne-am dat seama cât de aproape am fost să murim
Femeia din Galați, victima dronei rusești: Ardea holul, era o flamă mare, nu știam cu ce să o asociez, se zguduia. Și am strigat. Am început să strig copilul. Știu că nu m-am auzit în urechi. I-am zis - Ieși afară! Știu că i-am repetat întruna: Ieși afară! Copilul nu venea. Molozul, nu știu cum să vă explic, tavanul, era așa, cu vârf. Nu înțelegeam ce curge, picături de bitum, cred.
Isabella Neagu, jurnalistă Digi24 : Ați mers prin foc, la propriu!
Femeie: Da! Da, da!
Aceasta este imaginea groazei, așa cum a lovit în miez de noapte casa unei familii din Galați. Imaginile difuzate o zi întreagă de toate televiziunile au rămas înghețate în mintea acestei femei. Adormise cu planuri pentru a doua zi, dar s-a trezit într-un infern.
„Tavanul cred că deja căzuse, pentru că în momentul când eu m-am ridicat, de la zgomot, de la tot ce a fost, am sărit, efectiv, aproape în picioare. Și ardea holul, era o flamă mare, nu știam cu ce să o asociez, se zguduia... era o vibrație mai mare, nu știu, inițial am gândit că e cutremur, cutremur. Și zic, dar... de ce flamă? De ce arde holul?”.
Primul impuls s-a dus acolo unde pleacă prima dată gândul unei mame. Să sară și-n foc pentru copilul ei. Nu a reușit să-și dea seama ce se întâmplase, dar a știut că trebuie să-și scoată băiatul din casă.
„Am început să strig copilul. Știu că nu m-am auzit în urechi”
„Și am strigat. Am început să strig copilul. Știu că nu m-am auzit în urechi. Nu știu cum să spun. În urechi nu mă auzeam bine, ca și cum... nici nu mă trezisem bine, încercam să strig, însă nu aveam voce. Am strigat până copilul mi-a răspuns. I-am zis - Ieși afară!. Știu că i-am repetat - Ieși afară!.”
Au urmat momente în care în locul groazei a crescut o forță nebănuită, acea forță care se naște doar în momentele-limită. Atunci când știi că tot ce ți-a rămas este să lupți cu ultimele puteri pentru viață.
„Îmi aduc aminte clar că am tras de ușă și nu s-a deschis, nu știu cum a intrat cheia atunci, dar a intrat. Și știu că era blocată de moloz. Atunci m-am speriat un pic. Am zis: ce fac, dacă nu deschid ușa? Am tras de ea până s-a deschis. Copilul nu venea. Molozul, nu știu cum să vă explic, tavanul, era așa, cu vârf! Și nu am putat să trec peste el. Am mers pe lângă, pentru că curgea. Deci, ce vedeți aici, pe mâna mea, sunt, cred, după m-am gândit, nu atunci, nu înțelegeam ce curge, picături de bitum, cred. Așa zic eu, pentru că și în păr, pe partea asta, eu le-am smuls, cât am stat aici, în spital, le-am smuls. Aveam așa, pe el. Pe lângă perete, pentru că copilul nu ieșea, spunea: nu pot, nu pot, nu pot! Și am zis: mă, trebuie să trec. Efectiv, l-am împins! Deci, l-am împins. El spunea că arde. Arde, ieși afară că nu... Și l-am împins, tot pe lângă perete, până l-am scos pe hol.”
Isabella Neagu, jurnalistă Digi24: Ați mers prin foc, la propriu!
Femeie: Da! Da, da! Dar nu mai conta... pentru că am zis - cât o să mă ard, pe picioare? O să reușim!
Și au reușit. Au ajuns pe scara blocului, acolo unde i-au găsit pompierii. De acolo a sunat la 112. Nu o dată, ci de mai multe ori. Deși i se repeta la telefon că echipajele porniseră spre ei, nu s-a oprit din sunat până când nu a auzit sirenele. Femeia povestește că până când nu au ajuns pompierii, nu a reușit să își dea seama ce trăiseră - cutremur, explozie, incendiu... Nicio clipă nu s-a gândit că apartamentul fusese lovit de o dronă.
„Copilul îmi spunea: «Mă doare!» Știu că te doare, coboară”
„Stând pe scară, a mai căzut o dată tavanul. Nu a căzut tot, din prima. S-a auzit. E, și din momentul ăla mi s-a ridicat stomacul, am zis să ne ridicăm, nu știu cum, coborâm. Deci, pompierii ne-au găsit pe scări, încercând să plecăm penrtu că am zis „nu, se dărâmă blocul, deci, clar”.
Isabella Neagu, jurnalistă Digi24: Momentul în care ați plecat cu ambulanța a fost și momentul în care v-ați despărțit de fiul dumneavoastră.
Femeie: Da, da. Am tot repetat - copilul, copilul! Pentru că nu știam... El, săracul, îl auzeam, și îi repetam, venea din spatele meu, și spunea „mă doare”, zic „știu că te doare, coboară, coboară, că trebuie să ajungem! Bine că e doar atât, bine că... Încercam să îl liniștesc, că nu știam câtă panică are el.
Femeia se recuperază acum în spital. Va fi bine. La fel și fiul ei de 14 ani. Fizic, rănile se vor vindeca. Trauma are nevoie însă de timp ca să se stingă. În casa în care a locuit nu se mai poate întoarce momentan. Nici nu-și mai dorește, e prea devreme ca să retrăiască acea noapte de groază.
„Mie mi se pare ireal, sincer. Când am văzut poza aia și cu cerul, fiind zi, pentru că s-a întâmplat noaptea, e... nu știu. Îmi spunea cineva „nu îmi vine să cred!”. Nu știu dacă tu mă crezi, eu sunt pe patul de spital și mie nu îmi vine să cred.”
Imaginile cu drona care a distrus casa și liniștea unei familii au uluit milioane de români. Unul dintre oamenii care a înțeles ce urmează după șocul inițial - o mamă rămasă pe drumuri cu copilul ei - a întins acea mână de ajutor care dă vieții un sens în continuare.
„O doamnă foarte drăguță s-a oferit să ne cumpere un apartament, să nu ne mai ducem în acel loc”
„Am fost contactată de o doamnă foarte drăguță, și s-a oferit să ne cumpere un apartament, să fiu și eu liniștită, și copilul, și să nu ne mai ducem, cel puțin o perioadă foarte lungă, în acel loc, să retrăim ce am trăit. Este vorba despre doamna Romina Gingașu.”
Discuție între Romina Gingașu și femeia rănită de drona rusească:
Romina Gingașu: Cum vă simțiți?
Femeie: Fizic, bine, fizic, mai bine.
Romina Gingașu: Cazul dv ne-a impresionat și am vrut să fim alături de dumneavoastră.
Femeie: Mulțumesc foarte mult, recunosc că nu mă așteptam, mă pregăteam să văd ce fac.
Romina Gingașu: Cazul dumneavoastră, evident, că pentru mine a fost mai mult decât un simplu caz, a fost și mai mult sentimental, pentru că și eu am fost crescută singură, de o mamă, și vreau să vă doresc mult bine în acest apartament, să vă bucurați de el, să vă creșteți copilul și asta e intenția
Femeie: Mulțumesc! Cred că o să fie un nou început.
Eu nu știu să accept ajutor, în general, nici să cer, dar în situația dată am acceptat cu mare drag. Recunosc că după îmi stătea pe cap chestia, nu neapărat...să zicem... și asta, cu casa, faptul că o să o repare și noi trebuie să ne întoarcem acolo, să stăm acolo. Zic: eu nu mă văd să intru, să încui ușa, să mă așez în pat și să mă culc.
„Chiar a fost rău, tare mi-aș dori să se termine războiul”
- Chiar a fost rău, iar eu, singurul lucru pe care l am repetat și astăzi, tare mi-aș dori să se termine și cu războiul, și cu obiectele zburătoare, să nu mai zboare nimic, să nu mai fie la nimeni, deloc, oriude. E rău, e rău.
- Azi sunt ok, și eu și copilul, că vorbesc cu el în fiecare zi. Cel puțin fizic, nu pot să îmi dau cu părerea și despre psihic, dar mai avem, eu, cel puțin, știu sigur că am... tresar, tresar la orice, așa... la orice... A fost și aseară RO-Alert, noi am avut RO-Alert în județ, nu cred că a fost peste tot, și recunosc că m-am bucurat că scria „inundații” și nu scria altceva.
- În principiu, suntem pe calea cea bună, să zic așa, ne vindecăm. Pe urmă, când ieșim, vedem mai departe.
- Eu știu ce am trăit eu, nici nu vreau să știu ce a trăit el, nici nu l-am întrebat până acum. Am evitat să îl... Am ieșit afară. Eu, drept vă spun, eu până nu am ajuns de au venit pompierii, eu nu am știut că e dronă. Deci, efectiv, nu mi-am dat seama. Eu, în continuare, în capul meu, era cutremur, deși era improbabil, sau că a fost scurtcircuit pe ceva, și că ceva s-a întâmplat. Asta a fost în capul meu. Deci, nu...într-adevăr, că rămăsesem...cad geamurile, dar rămăsesem...nu am știut. Ne-am așesat jos, că deja ne...cum aveam...călcam la un moment dat, ne-am așezat pe scară....
- E rău. Nu doresc nimănui, sincer. Nici celui mai... e rău!
- La noi, știți, au mai căzut drone. Chiar am zis „săracii oameni” dar zic, așa am zis eu, în capul meu: sunt mai aproape de graniță, că parcă eu eram departe. Și am zis: niciodată, în mijlocul orașului, nu... nici în cele mai proaste vise nu... nu.
- Să se oprească, să ajungă și ei la un acord, nu știu. Vă dați seama că eu gândesc cu capul meu de aici. Nu fac nici politică, eu chiar nu am...că am mai văzut și comentarii, deci, nu am afinității nici pentru ăla, nici pentru ăla. Eu am afinitate pentru umanitate și pentru liniște, eu asta am zis mereu, eu vreau să trăiesc în liniște, în pătrățica mea .
- Am să scriu pe o foaie de hârtie ce am spus, să nu trebuiască să mai repet, că nu vreau să mai povestesc, și vă dau să citiți și atât, că nu vreau să... pur și simplu, vrem să uităm. Eu, cel puțin, vreau să, nu știu dacă zic cuvântul bine, să se estompeze în timp, să nu... pentru că nu e ok.
Citiți și:
Editor : Liviu Cojan
Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News