CONVERSAȚII ESENȚIALE. Adrian Naidin, vrăjitorul de instrumente
Adrian Naidin comentează cu umor muzica pe care o cântă, glumește cu publicul, dar de multe ori lacrima apare pe fețele celor care îl ascultă. Trece de la muzica clasică la jazz, apoi intră în folclorul autentic cu usurința ucenicului vrăjitor, care însă, își stapânește instrumentele.
„Este vorba despre trăire. Dacă noi nu o să trăim asta în noi, nu o să ne doară de ceilalți și de cei care au murit deja, au murit pentru noi, vom pierde ceva inefabil în noi, nu numai dreptul de a protesta, ci și dreptul de a simți”, consideră Adrian Naidin.
„Prima oară când am cântat o doină am simțit o durere care nu era a mea. Pentru prima dată am simțit o durere a celoralți”, mai spune muzicianul.
„Ce înseamnă comercialul? Cum înțelegem comercialul, cum îl înțeleg ceilalți din alte țări? Să fii comercial ar trebui să însemne și să fii bun. Nu neapărat ceva rău, de neascultat, dar care se vinde. Se poate însufleți comercialul și atunci fac un comercial însuflețit”, crede Adrian Naidin.
Despre România, el consideră că este un popor încercat, de altfel ca toate popoarele.
„Există o Românie profundă, păcat că nu se implică mai mult această Românie profundă civic. Nu avem un spirit civic dezvoltat. Eu m-am implicat deja, chiar la demonstrații stradale pentru SMURD și am luat niște bastoane de la jandarmi, dar n-am fugit. Chiar dacă mi-a fost frică. Mi-a fost foarte frică, dar, la un moment dat, n-am mai fugit. Consideră că nu poți să privatizezi dreptul viață. De asta am ieșit în stradă, deși aveam mâncare acasă, era cald, puteam să mă uit la televizor în continuare. Am ieșit pentru toți”, povestește muzicianul.
Despre el, Adrian Naidin spune că are un spirit civic foarte dezvoltat, dar protestul lui trebuie să rămână muzical.
Urmăriți în materialul video atașat cum muzicianul Adrian Naidin imită țambalul cu ajutorul violoncelului.
