CTP face inventarul statuilor din București: „cartoful în țeapă”, Charles de Gaulle - chelner și „coastele de porc”
Gazetarul Cristian Tudor Popescu spune că Bucureștiul nu are în acest moment un monument reprezentativ și că toate statuile construite în ultimii ani sunt „hidoase”. În aceste condiții, faptul că actualul primar, Nicușor Dan, a anunțat că nu vor fi finanțate noi monumente este o veste bună, spune gazetarul.
Cristian Tudor Popescu: Sunt aceste statui, am văzut că a spus Nicușor Dan că nu se mai fac statui. Nu mai reprezintă o prioritate. Să dăm slavă lui Dumnezeu că nu se mai fac. Măcar atât, că cine știe ce znamenie mai vedeam în orașul ăsta, pe lângă cele pe care le avem. Nu avem și noi în momentul ăsta un monument reprezentativ al Bucureștiului. Când pui o carte poștală sau când vrei să vinzi turistic imaginea orașului, cum au toate – Big Ben în Londra, Tour Eiffel în Paris, Sagrada Familia în Barcelona - ce pui la București?
Pe cele mai multe cărți poștale cu Bucureștiul sunt puse clădirea Ateneului Român sau Arcul de Triumf.
Cristian Tudor Popescu: Arcul de Triumf e o copie la scară redusă a L’Arc de Triomphe din Paris. Iar Ateneul nu e o clădire în stil românesc, e o clădire de secol 19.
În schimb, ce avem, construit în ultimii ani? La fiecare primar, după ce s-a pus „cartoful în țeapă” (Memorialul renașterii – Glorie Eternă Eroilor și Revoluției Române din Decembrie 1989, n.r.), „micul în frigare”, cum vreți să-i spuneți. E o țeapă de piatră în care e înfipt un gogoloi. Acolo e Piața Revoluției. Ce are cu Revoluția chestia asta? Poți să pui așa ceva ca simbol pentru București? Fiecărui primar care venea după ce s-a plantat chestia aia acolo, altă sulă ieșită din sac, îi puneam această întrebare în campania electorală: o să scoateți chestia aia de acolo? Și spunea că da. Toată lumea spunea că e o mizerie groaznică. N-a scos-o nimeni, a rămas acolo, bine-mersi.
Ați auzit cine e Charles de Gaulle? Știți cu ce se ocupa? Charles de Gaulle era chelner. Așa este prezentat el în orașul București, „Micul Paris”. Acolo, la intrarea în Herăstrău, e un ins care ține șervetul pe mână, îi mai lipsesc vreo 3-4 farfurii. Stă puțin cocârjat, cu șervetul pe mână și pare că țâșnește spre o masă, să servească ceva. Ce legătură are cu generalul de Gaulle acea statuie? E un chelner, dom’le, care vine să ia comanda. E produsul minții unui artist. Cum să-l pui pe de Gaulle în postura aia? E o aberație totală.
Nu mai vorbesc de „c**ul lui Udilă” (Crucea Secolului, n.r.). Nu e o descriere metaforică, eu mă feresc de metafore, în gazetărie. Pleacă de la un fapt: Udilă era un interlop care a fost arestat spre sfârșitul anilor 1990 și, în vreme ce era în pușcărie, omul a vrut să iasă afară invocând un motiv medical, și anume atrofierea glandelor sale sexuale. A scris negru pe alb că pentru asta vrea să fie scos afară. Și atunci, acel obiect rotund cu niște găurele, care era plantat acolo, la Charles de Gaulle, inițial, Crucea Secolului se numea, a fost numit „c**ul lui Udilă”, în folclorul urban bucureștean. Acum l-au mutat și l-au dus mai sus, spre Herăstrău.
Nu mai vorbesc de coastele alea de porc din fața Casei Scânteii (Aripi, n.r.) , tot în regim gastronomic. Niște coaste de porc care reprezintă ceva legat de suferința deținuților politici. Cel mult ar putea fi o barcă putrezită.
Astea sunt monumentele Bucureștiului în momentul de față. Nu vreți să știți cât costă hidoșeniile alea. Nu vreți să știți cât a încasat respectivul „hartist”.
Editor : Monica Bonea
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
