Coborând din avion miercuri seara, mareșalul Asim Munir a fost întâmpinat imediat de îmbrățișarea călduroasă a ministrului de externe și negociatorului-șef al Iranului, Abbas Araghchi. Îmbrăcat în uniformă militară completă, puternicul șef al armatei pakistaneze oferea o imagine neobișnuită, ca un simbol al păcii. Totuși, acesta era exact rolul pe care intenționa să-l joace, notează The Guardian.
Munir s-a deplasat în grabă la Teheran, într-o acțiune pe care mulți au considerat-o un ultim efort de a relansa demersurile Pakistanului de a media încetarea războiului dintre SUA și Iran. Cu patru zile înainte, vicepreședintele SUA, JD Vance, părăsise Islamabadul, după ce discuțiile de peste 21 de ore dintre SUA și Iran nu reușiseră să ducă la încheierea unui acord.
Însă, chiar dacă președintele SUA, Donald Trump, a reacționat prompt, impunând un blocaj naval asupra strâmtorii Ormuz, ceea ce risca să ducă la o escaladare a conflictului, el a lăudat totodată eforturile „fantastice” depuse de Munir pentru continuarea negocierilor dintre cele două părți. Miercuri seara, șeful armatei a sosit la Teheran cu o nouă propunere din partea Washingtonului privind un cadru pentru o nouă rundă de discuții la Islamabad, săptămâna viitoare.
Pakistanul s-a impus ca un mediator diplomatic neașteptat între Iran și SUA, iar Munir este considerat pe scară largă o forță motrice esențială. Șeful armatei pakistaneze a fost unul dintre puținii care au reușit să stabilească o legătură telefonică între conducerea americană și cea iraniană, transmițând mesaje în calitate de intermediar de încredere pentru ambele părți. Se recunoaște pe scară largă faptul că negocierile au fost coordonate de la Rawalpindi, sediul armatei, și nu de la Islamabad, sediul parlamentului.
„Mareșalul Munir este forța motrice – fără el, acest lucru nu ar funcționa”, a declarat Maleeha Lodhi, fostă ambasadoare a Pakistanului la ONU, în SUA și în Regatul Unit.
„Ministerul de Externe este doar un partener secundar. Țări precum Iranul și Statele Unite au această încredere în Asim Munir. Miniștrii guvernului nostru sunt, de fapt, doar niște colaboratori.”
Tocmai apelurile telefonice ale lui Munir au stat la baza eforturilor internaționale intense de săptămâna trecută, care au dus la un acord de încetare a focului încheiat în ultimul moment, după amenințarea lui Trump că civilizația iraniană va „pieri” dacă nu se ajunge la un acord. Se spune că liderul de la Casa Albă ar fi făcut presiuni directe asupra lui Munir pentru ca acesta să-și folosească influența și cunoștințele despre iranieni în vederea găsirii unei soluții de ieșire din impas. Iar când delegațiile SUA și Iranului s-au întâlnit sâmbătă la Islamabad, Munir a fost a treia parte prezentă în sală.
În această săptămână, Munir s-a deplasat în Iran în calitate de mesager și negociator, în timp ce prim-ministrul Pakistanului, Shehbaz Sharif, a efectuat o vizită diplomatică în Arabia Saudită pentru a consolida sprijinul regional pentru eforturile de pace ale țării.
Analiștii au subliniat că nu este neobișnuit ca șeful armatei pakistaneze – o funcție nealeasă, dar extrem de influentă – să modeleze politica externă a țării și să fie figura reprezentativă în relațiile externe, chiar și atunci când guvernele civile ar trebui să dețină puterea. Președinții americani au preferat de mult timp să colaboreze cu liderii militari ai Pakistanului, mai degrabă decât cu cei aleși democratic.
Cu toate acestea, potrivit experților, Munir nu a fost întotdeauna un om de stat cu o prezență internațională evidentă. După numirea sa în 2022, atenția i-a fost îndreptată în mare parte asupra problemelor interne, printre care reprimarea opoziției politice din țară și organizarea unei concentrări fără precedent a puterii în mâinile sale în Pakistan.
Totuși, în ultimul an și jumătate, s-a impus ca ambasador la nivel mondial, consolidându-și relațiile cu Washingtonul, Riadul și Teheranul. Până la sfârșitul anului 2025, vizitase de două ori Casa Albă, supraveghease încheierea unor acorduri între SUA și Pakistan în domeniul criptomonedelor și al exploatării miniere și semnase un pact de apărare cu Arabia Saudită.
„S-a descurcat foarte bine în a stabili relații cu liderii și țările respective prin vizite frecvente și comunicare”, a spus Lodhi. „Nu este o persoană pasivă. Nu este genul care să aștepte să fie sunat. Așa cum am văzut din activitatea sa diplomatică, el însuși va ridica receptorul.”
Un factor decisiv pentru influența actuală a lui Munir în calitate de intermediar de încredere a fost rolul pe care l-a jucat în refacerea relațiilor dintre SUA și Pakistan în timpul celui de-al doilea mandat al lui Trump, printr-o combinație de succese strategice, activități de lobby, lingușeli și înțelegeri. El i-a oferit lui Trump o victorie timpurie, predându-i mai mulți teroriști de marcă care au fost extrădați în SUA.
Apoi, când Statele Unite au intervenit în conflictul din ce în ce mai intens dintre India și Pakistan, în mai 2025, Pakistanul i-a mulțumit cu căldură lui Trump și a mers chiar până la a-l nominaliza pentru Premiul Nobel pentru Pace. Munir a reușit să-și revendice victoria în acel conflict, consolidându-și și mai mult poziția atât pe plan intern, cât și pe plan internațional.
Două luni mai târziu, după ce Pakistanul cheltuise peste 5 milioane de dolari pe lobbyiști din Washington, Munir a fost invitat la Casa Albă pentru un prânz privat. Se pare că l-a cucerit pe președintele SUA printr-un amestec de lingușeli și oportunități de investiții profitabile în Pakistan, de la petrol la minerale și criptomonede.
Trump l-a apreciat atât de mult pe Munir, încât l-a invitat oficial din nou la Biroul Oval în câteva luni. Președintele american l-a copleșit cu laude entuziaste, numindu-l „un om excepțional”, „un luptător de excepție” și „marele meu mareșal”.
Munir are, de asemenea, o vastă experiență în comunicarea cu Gărzile Revoluționare Iraniene. Deși relațiile dintre Islamabad și Teheran au fost tensionate după atacurile transfrontaliere din ianuarie 2024, s-a restabilit o mare parte din bunăvoință anul trecut, după condamnarea fără echivoc a Israelului de către Pakistan, mai întâi pentru acțiunile sale din Gaza și apoi pentru bombardarea Iranului în timpul războiului de 10 zile. Opinia publică din Pakistan rămâne în mod copleșitor pro-Iran, chiar și în rândul musulmanilor sunniți.
Conform descrierii lui Avinash Paliwal, conferențiar în relații internaționale la Universitatea SOAS din Londra, Munir „a primit cărți proaste, dar le-a jucat foarte bine”, în special prin modul său abil de a gestiona relațiile cu administrația Trump și prin înțelegerea importanței unei diplomații bazate pe personalitate.
„Sistemul personalizat și centralizat, aflat sub comanda mareșalului Munir, oferă Pakistanului flexibilitatea necesară pentru a juca rolul de mediator în această situație cu o anumită credibilitate”, a declarat Paliwal.
Cu toate acestea, Paliwal se numără printre cei care avertizează că nu este indicat să se atribuie meritul exclusiv unui singur om pentru ampla campanie diplomatică a Pakistanului, în cadrul căreia miniștri cheie ai guvernului s-au deplasat în China, Arabia Saudită și Turcia pentru a promova acordul pe toate fronturile.
Muhammad Mehdi, analist politic, a declarat: „Munir a fost în prima linie, dar acesta a fost un efort colectiv, iar multe părți, atât din cadrul guvernului, cât și din cadrul armatei, au avut un rol de jucat.”
După cum subliniază analiștii, miza este foarte mare în ceea ce privește succesul acestor negocieri, atât pentru Munir personal, cât și pentru eforturile Pakistanului de a fi perceput pe plan internațional ca un interlocutor diplomatic credibil, cu suficientă influență pentru a determina Iranul și Statele Unite să ajungă la un acord care părea imposibil cu doar câteva săptămâni în urmă. Însă cea mai presantă preocupare pentru armată și guvern este nevoia urgentă de a pune capăt unui război care riscă să provoace și mai multe pagube economice și de securitate în Pakistan dacă se prelungește.
Chiar dacă s-ar ajunge la un acord pentru a pune capăt conflictului, Paliwal a afirmat că este puțin probabil ca rolul lui Munir să se oprească aici. În consecință, Pakistanul ar putea deveni un actor operațional important în menținerea păcii în Golf și în Orientul Mijlociu.
„Este vorba despre un om care consideră că, pe viitor, va avea un rol mult mai important de jucat în orice arhitectură de securitate se va contura în Orientul Mijlociu”, a declarat Paliwal. „Pakistanul ocupă acum un rol absolut central în procesul de consolidare a păcii. Pentru Munir, este vorba despre construirea unei viziuni globale.”
Citește și:
„Poarta petrolului”, redeschisă. Reacția lui Donald Trump după ce Iranul a anunțat că relaxează accesul în Strâmtoarea Ormuz
Trump nu a vrut niciodată o schimbare de regim în Iran, susține un trimis special al SUA. Care ar fi fost obiectivul liderului american
Editor : A.M.G.
