NATO și Uniunea Europeană se află într-un „război pentru influență” privind modul de gestionare a unui program de reînarmare suplimentar, determinat de amenințările lui Donald Trump la adresa securității europene, relatează Financial Times. „Lupta” se dă pe tema achiziționării de arme europene în detrimentul celor produse în SUA.
Alianța militară condusă de SUA, care a susținut securitatea Europei încă de la Al Doilea Război Mondial, s-a opus de mult timp preluării de către Bruxelles a competențelor în domeniul apărării. Însă cererile lui Trump adresate aliaților de a investi mai mult în propriile forțe armate au impus o revizuire a politicii de producție de armament, un domeniu în care UE are o expertiză mai mare decât NATO.
O luptă pentru influență
Statele membre ale NATO au convenit în mare parte, în iunie anul trecut, să majoreze cheltuielile de apărare la 5% din PIB până în 2035 - un obiectiv care, dacă ar fi atins, ar însemna o creștere de aproximativ 1 trilion de dolari pe an cheltuiți pentru apărare în țările UE, comparativ cu 2024.
Însă unii oficiali au declarat, sub protecția anonimatului, pentru Financial Times, că există dezacorduri între NATO și UE cu privire la sursa de aprovizionare cu arme noi, Bruxelles-ul fiind în favoarea unei abordări care să vizeze achiziționarea de sisteme produse în Europa.
„Există un război pentru influență în ceea ce privește politica industrială de apărare. Este vorba despre cine gestionează creșterea producției și ce impact va avea aceasta asupra armelor pe care Europa le va folosi în viitor”, afirmă un oficial.
Un aspect cheie al dezbaterii îl constituie rolul pe care ar trebui să îl joace armamentul american în efortul de reînarmare, NATO opunându-se abordării „Cumpărați produse europene” adoptate de UE în cadrul strategiei sale mai largi de politică industrială.
„Atât UE, cât și NATO sunt de acord asupra necesității ca europenii să preia inițiativa în ceea ce privește apărarea convențională a continentului. Însă părțile au opinii diferite cu privire la modul în care se poate ajunge la acest obiectiv”, a declarat Giuseppe Spatafora, analist de cercetare la Institutul Uniunii Europene pentru Studii de Securitate.
UE a dorit „să promoveze colaborarea industrială în domeniul apărării la nivel intraeuropean. Pentru NATO, politica industrială în domeniul apărării trebuie să rămână transatlantică”, a adăugat Spatafora.
Douăzeci și trei dintre cele 27 de state membre ale UE fac parte și din NATO, iar blocul și-a intensificat eforturile de a crește cheltuielile de apărare în ultimii ani, ca răspuns la războiul în curs al Rusiei în Ucraina.
Deși apărarea Europei s-a bazat mult timp în mare măsură pe garanțiile de protecție oferite de SUA, această dinamică este acum pusă sub semnul întrebării de mulți europeni, ca urmare a tensiunilor crescânde dintre Washington și aliații săi din NATO.
Președintele american Donald Trump a amenințat recent că se va retrage din NATO, din cauza frustrării sale față de reticența aliaților europeni de a se implica în conflictul din Orientul Mijlociu. De asemenea, a criticat deseori NATO, acuzând de mult timp statele membre că nu își asumă suficientă responsabilitate pentru propria securitate și se bazează prea mult pe Washington.
Mai mult, el a stârnit îngrijorări cu privire la viitorul alianței prin amenințările sale repetate, făcute la începutul acestui an, de a anexa Groenlanda, care face parte din Danemarca, stat membru al NATO.
Cu toate acestea, oficialii NATO și-au exprimat opoziția față de consolidarea de către UE a capacităților de apărare independent de alianța militară.
Secretarul general al NATO, Mark Rutte, le-a spus parlamentarilor europeni la începutul acestui an că ar trebui să „continue să viseze” dacă cred că Europa se poate apăra fără Washington, adăugând că astfel de măsuri ar crea complicații, iar președintele rus Vladimir Putin „ar fi încântat de asta”.
Însă un oficial al UE citat de Financial Times îl contrazice. „Devine din ce în ce mai clar că avem nevoie de aceste echipamente rapid, în cantități mari și la un cost rezonabil. Iar modalitatea de a realiza acest lucru este să le producem la noi acasă”, susține acesta.
„NATO poate stabili de ce tipuri de armament avem nevoie. Dar când vine vorba de instrumentele de reglementare și financiare necesare pentru a atinge acest obiectiv, NATO nu are prea multe de comentat”, adaugă oficialul.
Oficiali NATO, iritați de planurile Ursulei von der Leyen
Oficialii NATO s-au arătat iritați de recentele inițiative militare ale UE, inclusiv de planurile de construire a unui sistem european de apărare aeriană și antirachetă - „zidul de drone” - pentru țările care se învecinează cu Rusia.
Aceste eforturi sunt considerate parte a demersului șefei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, de a face din reînarmare un element central al moștenirii sale.
Un diplomat NATO a sugerat că instituția europeană ar trebui să se limiteze la domeniile în care are deja expertiză: „Să semneze câteva acorduri comerciale bune și să nu se amestece în securitatea transatlantică.”
În acest context, grupurile din industria europeană de apărare și-au exprimat frustrarea față de „fricțiunile constante” dintre NATO și UE.
„Ar trebui să ne concentrăm pe modul în care ne organizăm pentru a obține rezultate cât mai rapid. Iar disputele teritoriale nu ajută la asta”, a spus Camille Grand, secretar general al Asociației Industriilor Aerospatiale, de Securitate și Apărare din Europa.
„Într-un moment în care sistemul industrial-militar al SUA se supraîncălzește pentru a face față războiului din Iran, iar Europa cheltuiește mult mai mult, pare evident că atât NATO, cât și UE au un rol de jucat”, adaugă Grand, un fost înalt funcționar al NATO.
Disputa a devenit și mai acută pe măsură ce NATO se pregătește pentru summitul liderilor săi de la Ankara, din iulie. Oficialii Alianței doresc ca politica industrială de apărare să fie un punct central al acestei reuniuni, potrivit a doi diplomați din statele membre ale UE și NATO.
Între timp, Bruxelles-ul a pus la dispoziția guvernelor împrumuturi în valoare de 150 de miliarde de euro, cu dobândă redusă, pentru finanțarea achizițiilor de armament, notează Politico. Împrumuturile sunt menite să sprijine industria UE, dar pot fi utilizate pentru achiziționarea de armament american în cazul în care nu există alternative europene disponibile.
Editor : C.L.B.
