Vladimir Putin a anunțat că Rusia a testat cu succes Burevestnik, o rachetă de croazieră cu propulsie nucleară și rază aproape nelimitată. Experții spun însă că arma, prezentată drept „minune” de Kremlin, este mai degrabă un instrument de propagandă și intimidare decât o schimbare reală în echilibrul de putere dintre Rusia și Occident.
„Burevestnik”, în traducere „Vestitorul furtunii”, este un proiect rusesc mai vechi pentru o rachetă de croazieră cu propulsie nucleară și rază foarte lungă de acțiune. Vladimir Putin a anunțat pentru prima dată existența sa în 2018, însă proiectul era cunoscut mai ales pentru testele eșuate de atunci. Inițial, proiectul nu avea legătură directă cu războiul cu Ucraina, ci cu decizia Washingtonului din 2002 de a se retrage din tratatul americano-sovietic din 1972 privind limitarea sistemelor de apărare antirachetă.
Într-un interviu acordat ziarului german Tagesspiegel și citat de Kyiv Post, analistul Andreas Umland răspunde la întrebări despre cea mai recentă „armă-minune” anunțată de Kremlin, o rachetă de croazieră cu capacitate nucleară.
Deși propulsia nucleară a acestei rachete este o inovație tehnologică, arma nu schimbă semnificativ echilibrul de putere dintre SUA și Rusia, care este determinat în continuare de rachetele intercontinentale cu focoase multiple.
În contextul războiului din Ucraina, diverse sisteme de apărare antiaeriană se dezvoltă rapid în întreaga lume. Prin urmare, nu este clar dacă o rachetă de croazieră cu rază foarte lungă, precum Burevestnik, mai are astăzi importanța pe care părea s-o aibă la momentul anunțului inițial din 2018.
Cum ar putea Burevestnik să schimbe modul de luptă al Rusiei
Probabil că Burevestnik are o relevanță limitată pentru modul în care Rusia poartă războiul în Ucraina. Distanțele mici dintre cele două țări fac ca timpul de zbor al rachetelor de croazieră să fie prea scurt pentru ca avantajul major al acestei arme, raza foarte lungă, să conteze cu adevărat.
Un alt aspect este de natură juridică și morală: folosirea unei rachete Burevestnik, chiar și cu focos convențional, non-nuclear, ar putea fi considerată o încălcare suplimentară a Memorandumului de la Budapesta.
În plus, o rachetă cu propulsie nucleară ar putea provoca contaminare radioactivă la locul impactului, transformând-o practic într-o armă radiologică sau „bombă murdară”, chiar și fără un focos nuclear.
Dacă Rusia ar folosi Burevestnik în Ucraina, este probabil că Ucraina ar încerca să încarce propriile rachete de croazieră, precum Neptune sau Flamingo, cu material radioactiv și să le trimită spre Rusia. Aceasta ar reprezenta o escaladare masivă a războiului, cu reacții internaționale severe. De aceea, este puțin probabil ca Rusia să folosească această armă în Ucraina.
Legătura între anunțul lui Putin și sancțiunile lui Trump
Vladimir Putin a anunțat recent testarea reușită a rachetei Burevestnik, la scurt timp după ce Donald Trump a impus noi sancțiuni împotriva Rusiei. Potrivit lui Andreas Umland, momentul ales nu este întâmplător. Declarația lui Putin are scopul de a intimida Occidentul și de a descuraja sprijinul pentru Ucraina, prin prezentarea Burevestnik drept o „armă-minune” de neoprit.
Totuși, rămân cel puțin două întrebări serioase: Este această rachetă cu adevărat operațională? Poate ea să schimbe efectiv echilibrul militar global?
Rusia deține deja numeroase sisteme de livrare a focoaselor nucleare, iar Burevestnik nu pare să aducă un avantaj strategic decisiv. Deși raza foarte mare de acțiune și durata lungă de zbor pot fi avantaje teoretice, nu este sigur că aceste caracteristici fac racheta imposibil de interceptat sau cu o valoare tactică reală.
Prin urmare, anunțul public al lui Putin pare mai degrabă un act de război psihologic împotriva Occidentului decât semnul unei schimbări reale în balanța globală a puterii.
Scopul principal este intimidarea alegătorilor și a politicienilor din Europa și America de Nord, pentru a-i face să ezite în continuarea sprijinului militar acordat Ucrainei. Concluzia lui Umland: „Putem doar spera că capitalele occidentale înțeleg adevărata funcție a proiectului Burevestnik.”
Editor : M.I.
