Iranul este hotărât să obțină recunoașterea internațională a controlului său asupra Strâmtorii Ormuz și a dreptului de a percepe taxe de la navele care intră sau ies din Golf, chiar dacă va trebui să recurgă la forță, au declarat două surse iraniene de rang înalt. În cadrul acordului provizoriu încheiat luna aceasta cu SUA pentru a pune capăt conflictului care a durat trei luni, Iranul a acceptat să permită navelor să treacă prin strâmtoare timp de 60 de zile fără a percepe taxe, relatează Reuters.
Totuși, acesta consideră că formularea acordului îi permite să decidă ce nave pot trece și ce rută vor urma prin această strâmtoare.
De asemenea, este hotărât să obțină acceptarea formală durabilă a acestui control odată cu expirarea fazei interimare, iar negociatorii săi nu vor trece la alte puncte de dispută din cadrul discuțiilor de pace în curs cu Washingtonul până când acest lucru nu va fi convenit, au precizat sursele.
Dacă acordul provizoriu expiră fără a fi prelungit, Iranul ar începe să perceapă taxe de trecere de la nave la jumătatea lunii august, deși nu a prezentat încă nicio listă cu taxele pe care le va percepe sau cu modul în care va proceda. Iranul a închis strâmtoarea la începutul războiului, iar oficialii iranieni au declarat că autoritățile au perceput de la unele nave taxe de navigație sau alte taxe pentru a părăsi Golful.
Orice control durabil al Iranului asupra Strâmtorii Ormuz, însoțit de formalități și taxe pentru nave, ar genera costuri suplimentare, întârzieri și riscuri pentru tot traficul maritim care tranzitează această cale navigabilă, care, înainte de război, asigura transportul unei cincimi din aprovizionarea mondială cu energie, precum și al altor mărfuri esențiale.
Trecerea prin strâmtoare nu a fost niciodată supusă unor taxe, iar poziția Teheranului este în contradicție directă cu interpretările Statelor Unite privind memorandumul de înțelegere provizoriu convenit la 17 iunie, precum și cu poziția Washingtonului cu privire la forma pe care o vor lua în cele din urmă aranjamentele postbelice.
Președintele SUA, Donald Trump, a declarat săptămâna trecută că nu se vor percepe taxe de trecere prin strâmtoare, cu excepția cazului în care Washingtonul ar decide să le impună. Secretarul de stat Marco Rubio a afirmat, în cadrul unei întâlniri cu statele din Golf, că nicio țară nu are dreptul să blocheze traficul maritim sau să impună taxe sau tarife pentru trecerea printr-o cale navigabilă internațională.
Iranul interpretează acordul provizoriu în sensul că poate menține controlul asupra întregului trafic maritim prin strâmtoare, deși fără a percepe taxe pe durata fazei provizorii a acordului, și că, deși trebuie să discute modalitățile cu statele din Golf, nu este obligat să ajungă la un acord cu acestea, au afirmat sursele.
Omanul se întinde de-a lungul coastei sudice a strâmtorii, iar Iranul intenționează să poarte discuții cu sultanatul pentru a stabili rutele de tranzit prin această cale navigabilă, a anunțat luni Teheranul.
Cu toate acestea, în weekend, Iranul a deschis focul asupra a patru nave care au încercat să traverseze strâmtoarea pe partea omaneză fără a obține în prealabil permisiunea autorităților iraniene, ceea ce a declanșat un schimb de focuri scurt, dar intens, cu Statele Unite.
Unul dintre înalții oficiali a declarat că Iranul nu va permite ca situația să revină la starea de dinainte de război. În schimb, acesta consideră că strâmtoarea Ormuz trebuie să fie reglementată prin noi acorduri, printre care se numără dreptul Iranului de a decide modul în care navele intră și ies din strâmtoare, dreptul de a refuza accesul oricărei nave pe care o suspectează că ar pune în pericol securitatea iraniană, precum și dreptul de a percepe taxe pentru serviciile obligatorii pe care le furnizează.
Iranul este pregătit să-și impună cerințele privind strâmtoarea prin forță dacă celelalte țări nu vor ajunge la un acord pentru a accepta condițiile sale, a adăugat oficialul, precizând că Teheranul nu va da înapoi chiar dacă acest lucru ar duce la o nouă – și mai intensă – confruntare cu SUA.
Al doilea înalt oficial iranian a declarat că, după ce a supraviețuit a ceea ce Teheranul a considerat cea mai mare amenințare potențială — un război cu SUA și Israelul —, Iranul considera că are o „ocazie istorică” de a-și asigura un avantaj pe termen lung.
Țările proprietare de nave ar accepta în cele din urmă ca Iranul să preia controlul asupra strâmtorii, din cauza costurilor tot mai mari ale conflictului, iar Washingtonul ar accepta acest lucru pentru a asigura aprovizionarea neîntreruptă cu energie la nivel mondial, a adăugat oficialul.
Cu toate acestea, Iranul ar putea să-și supraestimeze puterea și să calculeze greșit până unde ar fi dispus Washingtonul să accepte ceea ce ar fi perceput ca o concesie enormă, a afirmat Ali Ansari, profesor de istorie modernă la Universitatea St Andrews.
„Probabilitatea ca acest conflict să se reaprindă este mult mai mare decât cred oamenii, deoarece niciuna dintre părți nu consideră că a pierdut”, a spus el.
Nici Iranul, nici Statele Unite nu sunt semnatare ale Convenției ONU privind dreptul mării, care desemnează strâmtoarea Ormuz drept strâmtoare internațională, deși Omanul, a cărui coastă se întinde de-a lungul părții sudice a acesteia, este semnatar.
Deși această cale navigabilă se află atât în apele teritoriale ale Iranului, cât și ale Omanului, statutul său de strâmtoare internațională, conform convenției, impune libertatea de trecere.
Convenția este considerată pe scară largă, inclusiv de către SUA, ca drept internațional cutumiar.
Este, de asemenea, acordul în temeiul căruia Iranul ar putea susține că apele sale teritoriale se întind pe o distanță de 19 km (12 mile), în loc de doar aproape 5 km (3 mile) de la țărm, așa cum prevăd alte convenții maritime, a declarat Chris O'Flaherty, fost căpitan al marinei britanice și specialist în războiul naval și dreptul maritim. Strâmtoarea Ormuz are o lățime de puțin peste 32 km (20 de mile) în punctul său cel mai îngust.
„Este o chestiune extrem de politică, în legătură cu care majoritatea oamenilor consideră că dreptul internațional este clar stabilit. Cu toate acestea, Iranul a decis să conteste acest lucru”, a declarat O'Flaherty.
Citește și:
Vance și Rubio, „instrumentele diferite din briceagul elvețian” al lui Trump în dosarul Iranului. De ce depinde succesul negocierilor
Criza din Strâmtoarea Ormuz zguduie piețele, dar întărește poziția Chinei. Cum transformă Beijingul șocul energetic din Golf în avantaj
Editor : A.M.G.
